cartea Estera
CARTEA ESTERA.
Această carte ne povesteşte cum *Estera, o evreică, a devenit soţia regelui
persan şi a reuşit să prevină masacrul general al evreilor din Imperiul Persan.
I. Schiţa conţinutului
a. 1:1-22 Ahaşveroş o detronează
pe soţia sa, Vasti, pentru că a refuzat să se prezinte la banchetul lui.
b. 2:1-18 Estera, verişoara lui
Mardoheu, o evreică, este aleasă în locul lui Vasti.
c. 2:19-23 Mardoheu îi relatează
Esterei despre un complot pentru asasinarea regelui.
d. 3:1-15 Mardoheu refuză să se
închine înaintea lui Haman, favoritul regelui, şi în urma acestui fapt Mardoheu
plănuieşte masacrarea evreilor la o dată stabilită.
e. 4:1-17 Mardoheu o înduplecă pe
Estera să intervină la rege.
f. 5:1-14 Estera îl invită pe rege
şi pe Haman la un banchet.
g. 6:1-14 Regele îi cere lui Haman
să-l onoreze public pe Mardoheu ca răsplată pentru că a dat în vileag complotul
împotriva lui.
h. 7:1-10 La al doilea banchet
Estera dezvăluie planul lui Haman de a-i masacra pe evrei, iar Haman este
spânzurat pe spânzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu.
i. 8:1-17 Întrucât edictul pentru
masacru nu a putut fi revocat, regele a trimis un al doilea edict prin care
le-a permis evreilor să se apere.
j. 9:1-19 Evreii profită de acest
edict pentru a-i omorî pe duşmanii lor.
k. 9:20-32 Izbăvirea este
comemorată la sărbătoarea Purim.
1. Mardoheu este instalat într-o poziţie
înaltă.
II. Autorul şi data scrierii
Cartea a fost scrisă la câtva timp după moartea lui
Ahaşveroş (1:1), adică după anul 465 î.Cr., dacă Ahaşveroş este identificat cu
Xerxes. Unii evrei consideră că autorul este Mardoheu, iar referirile din 9:20,
32 ar putea indica lucrul acesta. Este posibil ca o mare parte a conţinutului
să fi fost inclusă în analele regelui, aşa cum se menţionează în 10:2 şi poate
în 6:1, iar lucrul acesta ar putea explica omiterea numelui lui Dumnezeu, deşi
referirea la postul pentru Estera, în 4:16, implică rugăciunea, iar în 4:14
este exprimată doctrina providenţei.
Ar trebui remarcat că versiunile greceşti ale cărţii Estera
conţin 107 versete în plus, în care este menţionat numele lui Dumnezeu. Acestea
sunt incluse în Apocrife şi sunt numerotate ca şi cum ar urma după 10:3. De
fapt, ordinea lor în greacă este următoarea: 9:2; 12:6; 1:1-3; 13:1-7;
3:14-4:17; 13:8-15:16; 5:1; 8:12; 16:1-24; 8:13-10:3; 10:4-11:1. Data menţionată
în 11:1 este 114 î.Cr. şi se poate să fie data când a fost făcută traducerea
greacă sau versiunea lărgită.
III. Autenticitatea
Deşi unii cercetători, cum este R. H. Pfeiffer, au
considerat că întreaga carte este ficţiune, alţi comentatori sunt de acord cu
H. H. Rowley că autorul „pare să fi avut acces la unele surse bune de
informaţii despre viaţa în Persia şi că nucleul acestei povestiri ar putea fi
mai vechi decât cartea" (Growth of the Old Testament, p. 155).
Povestirea ca atare nu a fost confirmată de nici o cronică persană, şi se
presupune adesea că nu poate fi încadrată în ceea ce se cunoaşte despre istoria
persană.
Regele Ahaşveroş este identificat de obicei cu Xerxes
(486-465 î.Cr.), deşi câţiva comentatori, de ex. J. Hoschander şi A. T. Olmstead,
l-au identificat cu Artaxerxe II (404-359 î.Cr.). Dacă el este Xerxes, atunci
avem o explicaţie a breşei dintre anul al 3-lea, în 1:3, şi anul al 7-lea, în
2:16, întrucât între 483 şi 480 î.Cr. el a plănuit şi a înfăptuit invazia
dezastruoasă a Greciei. Herodot (7.114; 9. 108 ş.urm.) spune că numele soţiei
lui Xerxes a fost Amestris, dar nu ştim de la istoricii seculari dacă Xerxes a
avut mai multe soţii. Deşi, potrivit lui Herodot (3. 84), regele Persiei
trebuia să-şi aleagă soţia din una dintre cele şapte familii de nobili (cf.
Estera 1:14), regulile de genul acesta puteau fi ocolite în general. Xerxes nu
s-a sfiit să ia pe orice femeie pe care a ales-o.
Unii susţin că autorul greşeşte foarte mult în 2:5-6 când
relatează că *Mardoheu a fost luat prizonier în 597 î.Cr. La data când se
petrece acţiunea, Mardoheu ar fi trebuit să aibă peste 120 de ani. Pe baza
principiului că este preferabil să folosim traducerea care are sens, putem
presupune că pronumele „care", în v. 6, se referă la străbunicul lui Mardoheu,
Chiş, întrucât limba ebraică ne permite acest lucru.
Alte lucruri considerate improbabile sunt o problemă de
opinie subiectivă. Astfel, ar fi încercat oare *Haman să masacreze toată rasa
evreiască pentru că un singur om l-a sfidat? Şi ar fi permis oare regele lucrul
acesta? Se poate ca Haman să fi fixat data masacrului cu atât de mult timp
înainte? Aceste critici arată o lipsă ciudată de cunoaştere a naturii umane.
Masacre şi războaie au fost declanşate de multe ori de mândria lezată a unul
sau doi indivizi. Regii persani erau înduplecaţi cu uşurinţă de favoriţii lor,
şi în cazul acesta Haman îi prezintă pe evrei ca pe nişte trădători (3:8).
Haman este descris ca un om foarte superstiţios şi ziua masacrului a fost
aleasă pentru că sorţii au arătat că avea să fie o zi norocoasă (3:7).
Spânzurătoarea înaltă de 25 de m (7:9) este un exemplu tipic de manifestare
extravagantă a unui om care avea putere şi ale cărui planuri au fost dejucate,
iar o mită echivalentă cu 2,5 milioane lire sterline oferită unui rege (3:9) nu
ar trebui luată în serios; ceea ce trebuia regele să înţeleagă este că o mare
parte a averilor evreilor aveau să intre în visteria regală, dar el răspunde cu
o politeţe orientală şi îi spune lui Haman să ţină pentru sine averile (3:17:
ambele părţi au înţeles că dacă regele primea o parte substanţială a prăzii,
avea să închidă ochii la tot ce dorea Haman să ia pentru sine.
Trebuie să acordăm puţină atenţie şi unei interpretări
stranii a cărţii. Este vorba de originea mitologică postulată de Zimmem şi
Jensen. Estera este zeiţa Iştar; Mardoheu este Marduk; Haman este zeitatea
elamită Humman; Vasti şi Mashti, o zeitate elamită. Ar fi straniu ca evreii să
folosească o poveste politeistă sau o ceremonie cultică pentru a explica o
sărbătoare evreiască; chiar dacă s-ar putea arăta că *Purim este o sărbătoare
de origine păgână, a trebuit să fie scrisă o poveste complet nouă în jurul ei
şi în această povestire este improbabil ca să fi fost păstrate numele zeilor şi
zeiţelor. Se poate să fie adevărat că numele personajelor din cartea Estera au
oarecare legătură cu numele zeilor şi zeiţelor, întrucât există şi alte exemple
de evrei care au primit nume diferite, care conţin numele unor zei sau zeiţe,
de ex. Daniel 1:7; Ezra 1:8. În afară de aceasta, un alt Mardoheu este
menţionat în Ezra 2:2. În Estera 2:7 ni se spune că Estera este al doilea nume.
BIBLIOGRAFIE
L. B. Pathon, Esther, ICC, 1908; J. Hoschander, The
Book of Esther in the Light of History, 1923; B. W. Anderson, The Book
of Esther, Introducere şi exegeză, în IB, 3, 1951; J. S. Wright, „The
Historicity of the Book of Esther", în New Perspectives on the Old
Testament, ed. J. B. Payne; C. A. Moore, Esther, AB, 1971.
J.S.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu