cheretiţii

cheretiţii

  03:59    

---

CHERETIŢII (în ebr. kereti). Un popor care s-a stabilit alături de filisteni în S Palestinei (1 Samuel 30:14; Ezechiel 25:16; Ţefania 2:5). În timpul domniei lui David ei au alcătuit, împreună cu peletiţii, garda personală a regelui, sub comanda lui Benaia, fiul lui Iehoiada (2 Samuel 8:18; 20:23; 1 Cronici 18:17). Ei i-au rămas fideli în timpul răzvrătirii lui Absalom (2 Samuel 15:18) şi Şeba (2 Samuel 20:7) şi au fost prezenţi când Solomon a fost uns rege (1 Împăraţi 1:38,44), deşi faptul că ei nu mai sunt menţionaţi după acest eveniment sugerează că loialitatea lor faţă de David s-a bazat pe o relaţie personală care s-a încheiat odată cu moartea lui.

Pare logic să presupunem că cheretiţii erau cretani iar peletiţii erau *filisteni, acest ultim nume fiind poate o adaptare a termenului pelisti prin analogie cu kereti, împreună cu asimilarea unui s cu t-ul care urma, formând astfel expresia hakkereti wehappeleti, „cheretiţii şi peletiţii". Dacă aşa stau lucrurile, deosebirea între ei era că deşi ambele grupe proveneau din Creta, cheretiţii erau de origine din Creta, în timp ce peletiţii au trecut doar prin insulă în călătoriile lor din ţara de origine.

Se pare că acum, cât şi mai târziu, angajarea unor mercenari egeeni nu era un lucru neobişnuit, întrucât deşi Iehoiada nu i-a mai angajat pe cheretiţi şi peletiţi, el a angajat soldaţi cariani (cheretiţi - în trad. rom. n.tr.) (2 Împăraţi 11:4, 19; kari, tradus „căpitani" în AV, sau „sutaşi" în rom. n.tr.).

BIBLIOGRAFIE

A. H. Gardiner, Ancient Egyptian Onomastica, Text, 1, 1947, p. 202*; J. A. Montgomery, The Books of Kings, ICC, 1951, p. 85-86; R. de Vaux, Ancient Israel, p. 123, 219-221.

T.C.M.