Chitim
CHITIM. Unul dintre
fiii lui Iavan (Geneza 10:4 = 1 Cronici 1:7; ebr. kittim) ai cărui
urmaşi s-au stabilit în insula Cipru, unde numele lor a fost dat localităţii
Kition (denumită în prezent Larnaka), care este menţionată în inscripţiile
feniciene prin kt sau kty. Ei făceau comerţ pe mare (Numeri
24:24) şi numele se pare că se referea la toată insula Cipru (Isaia 23:1, 12)
şi într-un sens mai general la zonele de coastă şi la insulele din E
Mediteranei (‘iyye kittiyyim: Ieremia 2:10; Ezechiel 27:6). Nişte
documente din cca. 600 î.Cr., de la Arad, se referă la ktym, probabil
mercenari, mai ales greci, din insule şi din zona de coastă. În a patra vedenie
a lui Daniel, care probabil se ocupă de perioada de la Cirus până la Antiochus
Epiphanes, eşecul acestuia de a cuceri Egiptul, datorită intervenţiei Romei,
este probabil menţionat în 11:30, unde „corăbiile din Chitim" trebuie să
fie Roma. Autorul probabil că a văzut în intervenţia Romei împlinirea textului
din Numeri 24:24 unde Vulg. traduce Chitim cu „Italia" (la fel şi în
Daniel 11:30), iar Targumul Onkelos traduce „romanii". Numele apare
în Sulurile de la Marea Moartă, unde probabil că se referă tot la Roma, fiind
folosit, de exemplu, în comentariul cărţii lui Habacuc ca o interpretare a
„caldeilor" menţionaţi de acel profet (Habacuc 1:6).
BIBLIOGRAFIE
A. Lemaire, Inscriptions hébraiques, 1, 1977, p. 156;
Y. Yadin, The Scroll of the War of the Sons of Light Against the Sons of
Darkness, 1962, p. 22-26.
T.C.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu