cisternă
CISTERNĂ, (ebr. bor
sau bo’r, de la ba’ar, „a săpa sau a sfredeli"), un rezervor
subteran pentru acumularea apei adunate în urma ploii sau dintr-un izvor . Spre
deosebire de aceasta, fântâna cilindrică (be’er) primea apa prin
infiltrare prin pereţii săi. Totuşi, termenul bor este tradus
*„fântână" sau *„puţ", iar alteori „groapă" (în 1. engleză,
termenul „cisternă" este folosit de 5 ori în VA şi de 14 ori în VSR) . În
Palestina pot fi găsite multe cisterne, deoarece ploile sunt puţine din mai
până în septembrie. De obicei cisternele au formă de pară, cu o deschizătură
mică sus, care poate fi acoperită pentru a preveni accidentele (Exod 21:33-34)
şi folosirea neautorizată. Atât Iosif (Geneza 37:22) cât şi Ieremia (Ieremia
38:6) aproape că au murit în asemenea gropi (cf. Zaharia 9:11). Majoritatea
caselor din Ierusalim aveau cisterne private (2 Împăraţi 18:31; cf. Proverbe
5:15); dar existau de asemenea cisterne publice imense, cea din Templu având o
capacitate de peste şapte milioane de litri. În jurul anului 1500 î.Cr.
cisternele erau cimentate (P. W. Lapp, BASOR 195, 1969, p. 2-49) şi au permis
astfel formarea unor aşezări mari în regiunea secetoasa din Neghev (cf. 2
Cronici 26:10), în special în vremea Nabataenilor şi în perioada Bizantină. Cf.
N. Glueck, Rivers in the desert, 1959, p. 94; S. M. Paul şi W. G. Dever,
Biblical Archaeolory, 1974, p. 127-162; EJ, 5, p. 578 ş.urm.
J.C.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu