Ebla
EBLA. Capitala unui
oraş-stat la 70 de km S de Aleppo, Siria, în prezent Tell Mardih, excavată de
misiunea arheologică italiană din Siria începând din anul 1964. Descoperirea
unei arhive de 18.000 de texte datate pe la 2300 î.Cr. este importantă pentru
istoria regiunii şi oferă un cadru general pentru naraţiunile din Geneza.
Cetatea a fost ocupată în perioada Proto-Siriană I (cca.
3000-2400 î.Cr.) şi II (cca. 2400-2000 î.Cr.); din ultima perioadă au fost
găsite texte atât în palatul regal cât şi pe acropole. Cetatea a fost distrusă
de Sargon sau de Naram-Sin, regele Acadului. Fiind un centru comercial, a fost
stăpânit de regi între care a fost şi Eb(e)rum, comparat cu *Eber (Geneza
10:24) sau ‘ibri („Evreu-Hapiru"). Ebla a atacat *Mari prin anul
2350 şi Ebrum a făcut un tratat cu Dudya din Aşur, care era cunoscut numai din
listele de regi ca primul dintre „şaptesprezece regi care au locuit în
corturi" şi despre care se considera de unii că ar fi un strămoş eponim.
Ebla este menţionată mai târziu în textele din *Ur, *Alalah, Kanish în Anatolia
şi *Egipt; cetatea a prosperat până prin 1450 î.Cr.
Textele sunt scrise în sumeriană şi într-un dialect semitic
vechi din NV (numit iniţial „paleo-canaanit" sau „eblaic/eblait").
Acestea arată influenţa semitică în regiune încă dintr-o perioadă veche.
Formele literare urmează modelul mesopotamian contemporan (Fara, Abu Salabikh)
şi tradiţia şcolară care a supravieţuit în textele acadiene de la *Ugarit.
Textele includ istorii ale creaţiei şi potopului, mitologii, incantaţii,
cântâri şi proverbe. Textele istorice şi legale, edictele regale, scrisorile şi
unele legi arată potenţialul mare al acestei cetăţi. Textele lexicale includ
treizeci şi două de texte bilingve (sumeriene-eblaite) şi multe duplicate.
Acestea, alături de multe texte administrative şi economice, arată activitatea
unui centru comercial cu un sfert de milion de locuitori care avea legături cu
Ciprul, Palestina şi capitalele majore şi făcea comerţ cu grâne, textile, lemn
şi vin. Familia regală deţinea multă putere dar folosea „bătrâni" (abu)
şi „guvernatori" (sapitum) al căror rol era similar cu cel al
judecătorilor biblici de mai târziu.
Textele lexicale includ obişnuitele liste şcolare de animale, peşti, păsări, profesiuni şi obiecte (pentru aceste texte, cât şi pentru proverbe, vezi 1 Împăraţi 4:32-33). Între cele peste 500 de nume de locuri enumerate sunt incluse Haţor, Lachiş, Ghezer, Dor, Meghido, Aştarot, Ierusalim, Iope şi Sinai. Numele personale citate includ Isra’el, Isma’el, Abarama, Mika’el, Mikaya, dar încă nu există dovezi că aceste nume ar trebui identificate cu numele biblice similare sau că numele care se termină cu particula -ya s-ar referi la o folosire veche a numelui divin Iahve - în ebr. Yah(veh).
Se anticipează că aceste texte, la fel ca şi textele mai
recente din Siria (*MARI) vor fi importante pentru înţelegerea epocii
patriarhale şi oferă detalii noi cu privire la limba, viaţa şi literatura
popoarelor semitice vechi. În general, textele sunt prea vechi pentru a avea
vreo legătură directă cu VT, afară de tradiţia scrierilor şi a literaturii
vechi. Comentarii mai decisive vor putea fi făcute după publicarea completă a
materialelor.
BIBLIOGRAFIE
P. Matthiae, Ebla: an Empire Rediscovered, 1980; BA
39, 1976, p. 44-52 şi articolele de P. Matthiae şi G. Pettinato în revistele de
specialitate (Orientalia 44, 1975, p. 367 ş.urm., etc.).
D.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu