Eli
ELI. Povestea lui
Eli este relatată în 1 Samuel 1-4. El a fost „preotul" în „casa
Domnului" de la Silo (1 Samuel 1:3, 7,9). Această „casă" trebuie să
fi fost sanctuarul inter-tribal, care cuprindea cortul întâlnirii (Iosua 18:1;
Judecători 18:31), împreună cu alte clădiri; acolo se afla chivotul
legământului (1 Samuel 4:3). Nu ne este dată genealogia lui Eli, dar comparând
1 Împăraţi 2:27 cu 1 Cronici 24:3 putem deduce că Fineas, fiul lui Eli (şi prin
urmare, Eli însuşi), era un urmaş al lui Itamar, cel mai tânăr fiu al lui
Aaron. Nu avem informaţii despre modul în care preoţia a fost transmisă de la
urmaşii lui Eleazar (1 Cronici 6:4-15); potrivit tradiţiei samaritene, preoţia
a fost preluată de la Uzzi, când un copil a trebuit să fie respins datorită
unor prejudecăţi rasiale. (Vezi E. Robertson, The Old Testament Problem,
1950, p. 176).
Din 1 Samuel 14:3 şi 22:9 ş.urm., se pare că urmaşii lui
Eli, prin Fineas şi fiul său Ahitub, au continuat să exercite preoţia la Nob,
pentru o vreme.
Datorită purtării scandaloase a fiilor lui Eli, care nu au
fost mustraţi cum trebuia de tatăl lor, a venit un om al lui Dumnezeu ca să
vestească nenorocirea pentru ei şi pentru urmaşii lor (1 Samuel 2:27-36).
Lucrul acesta a fost confirmat de o revelaţie dată copilului Samuel (1 Samuel
3:11-14). Profeţia a fost împlinită în parte prin moartea lui Hofni şi Fineas
(1 Samuel 4:11) şi la omorârea nemiloasă a preoţilor din Nob (1 Samuel
22:9-20). Dar Abiatar a scăpat şi a a fost părtaş la preoţie împreună cu Ţadoc,
în timpul domniei lui David (2 Samuel 19:11). Dar el a fost scos din această
funcţie de Solomon, ca să împlinească astfel profeţia din vechime (1 Împăraţi
2:26 ş.urm.).
Eli „a judecat pe Israel patruzeci de ani" (1 Samuel
4:18), o mărturie despre slujirea adusă poporului său. Dar slujirea lor a fost
umbrită de sacrilegiul fiilor săi şi de faptul că el nu i-a destituit din
slujba sacră.
G.T.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu