fildeş
FILDEŞ. (ebr. sen,
„dinte", sau senhabbim (1 Împăraţi 10:22; 2 Cronini 9:21) se credea
că este „dintele elefantului" (LXX), dar s-ar putea să însemne „fildeş şi
abanos", ca în Ezechiel 27:15; cf. Acad. sin piri).
Fildeşul era o formă de exprimare a bogăţiei, o notă de lux
(1 Împăraţi 10:18-22; Apocalipsa 18:12; gr. elephantinos). A fost
folosit pentru tronuri şi uneori era acoperit cu aur (1 Împăraţi 10:18), mai
era folosit pentru paturi (Amos 6:4) şi pentru mobilarea şi tapetarea camerelor
şi palatelor, cum a fost casa de fildeş a lui Ahab din *Samaria (1 Împăraţi
22:39; cf. Psalmul 45:8), un lucru condamnat de Amos (3:15). Fildeşul era
folosit cel mai adesea pentru confecţionarea de obiecte mici şi pentru obiecte
compuse, fiind folosit pentru a simula pielea omenească, şi de aceea este
folosit în acest sens în poezie (Cântarea Cântărilor 5:14; 7:4; în ultimul
pasaj, „turnul de fildeş" ar putea sa fie o referire la o localitate
specifică).
Majoritatea fildeşului folosit în Siria şi Palestina
provenea de la elefanţii sirieni (aşa-numiţii „elefanţi asiatici") (Elephas
maxumus) care trăiau în zona Eufratului superior, până când au fost
exterminaţi către sfârşitul mileniului 1 î.Cr. Alte surse au fost India, de
unde colţii de elefant (qarnot sen) erau importaţi de fenicieni cu
corăbii care navigau pe ocean (2 Cronici 9:17, 21) până în Babilon (Ur);
fenicienii îşi decorau corăbiile lor cu plăci de fildeş (Ezechiel 27:6);
fildeşul era importat pe uscat din Sudan, prin Dedan, în Arabia centrală (v.
15). În excavaţiile de la Alalah (Siria) au fost găsiţi cinci colţi de fildeş.
La începutul mileniului al 3-lea fildeşul era folosit pentru
a sculpta figurine mici (zona Beer-Şeba) , capete de animale (Ierihon) sau
pentru încrustarea figurilor, după modelul mesopotamian, în obiecte de lemn
(El-Jisr). În mileniul următor comerţul cu fildeş a înflorit. Colţi de elefant
sunt prezentaţi în picturi egiptene şi în sculpturi asiriene ca trofee de
război valoroase. Comerţul siro-fenician şi breasla lucrătorilor în fildeş, sub
influenţa egipteană, au căutat să satisfacă cererea crescândă de export în
Asiria, folosind tehnici cum sunt încrustarea, aplicarea, ajurarea, placarea
sau traforajul. Au fost găsite obiecte de mobilier, în special scaune, paturi,
sicrie şi cutii rotunde (casete), dintre care unele indicau influenţe străine
în concepţie. Depozite remarcabile de fildeş au fost descoperite la Ras Shamra
şi Meghido (cca. 1200 î.Cr.) precum şi la Nimrud (*CALAH) în Asiria (cca. 700
î.Cr.). În perioada israelită, obiectele de fildeş descoperite la Samaria şi
Haţor atestă folosirea fildeşului pentru mobilier, de asemenea pentru piepteni
pentru femei, cutii pentru unguente, flacoane şi linguri ornamentate sprijinite
pe figurine reprezentând fecioare, vezi de asemenea *FENICIA, *ARTE ŞI
MEŞTEŞUGURI.
BIBLIOGRAFE
R. D. Bamett, A Catalogue of Nimrud Ivories, 1975;
„Phoenicia and the Ivory Trade", Archaeology 9, 1956, p. 87-97; J.
V. şi G. M. Crowfoot, Early Ivories from Samaria , 1938; I. J. Winter,
„Phoenician and North Syrian Ivory Carving in Historical Context", Iraq
38, 1976, p. 1-22.
D.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu