foamete
FOAMETE. Biblia nu
indică întotdeauna semnificaţia morală şi spirituală a perioadelor de foamete
pe care le menţionează. De ex. foametea din Geneza 12:10; 26:1; sau din Faptele
Apostolilor 11:28 etc. sunt menţionate doar ca fapte istorice. Dar acestea, la
fel ca orice eveniment din natură sau din istorie sunt integrate în doctrina
biblică despre providenţa divină, de ex. Amos 4:6; Apocalipsa 6:8. Religia
canaanită a zeificat procesele naturale şi a căutat să obţină control asupra
lor prin practicarea magiei, dar Israel avea un secret diferit pentru
prosperitate. Iahve, în calitate de Creator, posedă şi deţine controlul asupra
„forţelor" naturii, asupra rânduielii anotimpurilor şi asupra bazei
materiale a omului pe pământ (de ex. Psalmul 104). Exercitarea acestei puteri
de către Dumnezeul sfânt corespunde direct cu relaţia care există între El şi
om, la un moment dat. Astfel, la o extremă, „ziua mesianică", în care
există un acord perfect între Dumnezeu şi poporul Său, este marcată de o
fertilitate fără precedent a pământului (de ex. Isaia 4:2; 41:19; Osea 2:21-22;
Amos 9:13). Pe de altă parte, roadele naturii sunt retrase în vremuri de
neascultare, când relaţia dintre Dumnezeu şi om nu este cea potrivită. Astfel,
blestemul asupra pământului a fost unul dintre rezultatele cele mai importante
şi imediate ale Căderii (Geneza 3:17-18) şi Dumnezeu foloseşte foametea, în tot
cursul istoriei, ca un semn al nemulţumirii Sale şi ca un avertisment ca
oamenii să se pocăiască (de ex. 1 Împăraţi 17:1; 18:17-18; Hagai 1:6, 9-11;
2:16-17). Această idee persistă în Apocalipsa (de ex. 6:5-8), unde foametea
este o pedeapsă directă pentru păcatul omenesc. Ascultarea şi prosperitatea
(Psalmul 1:1-3; Proverbe 3:7-10; Isaia 1:19), neascultarea şi sărăcia (Levitic
26:14-16) sunt inseparabile în Biblie. Legea aceasta îşi găseşte o exprimare clasică
în Deuteronom 28 şi o ilustraţie poetică în Ieremia 14.
Foametea (gr. limos) care a afectat foarte grav Iudea
în timpul domniei lui Claudius (cca. 46-47 d.Cr.) este atestată în alte
scrieri; astfel, Josephus povesteşte că regina Elena din Adiabene a cumpărat
grâu din Egipt şi smochine din Cipru pentru ajutorarea iudeilor care sufereau
din cauza foametei (Ant. 20.51 ş.urm.). Această foamete apare în Faptele ca o
ocazie a primului caz de ajutor între biserici: când a fost prevestită de Agab
în biserica din Antiohia Siriei, biserica aceea a adunat o sumă de bani pentru
ajutorarea bisericii din Ierusalim (Faptele Apostolilor 11:27-30).
Proclamaţia din Apocalipsa 6:6 arată că preţul alimentelor
va creşte de zece ori mai mult decât în vremuri normale.
În 2 Corinteni 11:27 „foamea" (limos) probabil
că este datorată lipsei de alimente; „fără mâncare" în rom. „posturi"
indică post voluntar.
J.A.M.
F.F.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu