frică
FRICĂ. Biblia
foloseşte numeroase cuvinte pentru a indica frica. Cele mai obişnuite dintre
acestea (în forma de substantiv) sunt ebr. yir’a, „reverenţă"; ebr.
pahad, „groază", „frică"; gr. phobos, „frică",
„teroare". Din punct de vedere teologic pot fi sugerate patru categorii
principale.
a. Frica (teamă) sfântă
Aceasta derivă de la înţelegerea Dumnezeului Cel viu.
Potrivit lui Luther, omul firesc nu se poate teme de Dumnezeu în mod
desâvârşit; potrivit lui Rudolf Otto, el este „incapabil chiar şi să se
cutremure sau să se îngrozească în sensul adevărat al cuvântului". Frica
sau teama sfântă, pe de altă parte, este dată de Dumnezeu şi îi face pe oameni
în stare să respecte autoritatea lui Dumnezeu, să asculte poruncile Lui şi să
urască şi să respingă orice formă de rău (Ieremia 32:40; cf. Geneza 22:12;
Evrei 5:7). Mai mult decât atât, este începutul (sau principiul) înţelepciunii
(Psalmul 111:10); secretul neprihănirii (Proverbe 8:13); o caracteristică a
oamenilor în care îşi găseşte plăcerea Dumnezeu (Psalmul 147:11); este datoria
deplină a oricărui om (Eclesiastul 12:13). Este de asemenea una dintre
calităţile divine ale lui Mesia (Isaia 11:2-3).
În VT, mai ales datorită sancţiunilor legale, religia
adevărată este privită adesea ca fiind sinonimă cu frica de Dumnezeu (cf.
Ieremia 2:19; Psalmul 34:11, Moffatt) şi chiar în vremea NT expresia „a umbla
în frica de Domnul" era folosită cu privire la primii creştini. Cei dintre
Neamuri care se ataşau de o sinagogă erau numiţi „oameni temători de
Dumnezeu" (Faptele Apostolilor 10:2 eu.; cf. Filipeni 2:12).
În NT în general, însă, accentul este pus pe dragostea şi
iertarea lui Dumnezeu, Cel care prin Cristos le dă oamenilor duhul înfierii
(Romani 8:15) şi fi învredniceşte să înfrunte cu curaj viaţa (2 Timotei 1:6-7)
şi moartea (Evrei 2:15), fără frică. Cu toate acestea, rămâne o frică
reverenţioasă, deoarece măreţia copleşitoare a lui Dumnezeu nu s-a schimbat şi
există o zi de judecată (2 Corinteni 5:10 ş.urm.). Teama sfântă îl stimulează
pe credincios să urmărească sfinţenia (2 Corinteni 7:1) şi este reflectată în
atitudinea lui faţă de ceilalţi creştini (Efeseni 5:21).
b. Frica înrobitoare
Aceasta este în mod direct o consecinţă naturală a păcatului
(Geneza 3:10; Proverbe 28:1) şi poate veni ca o pedeapsă (Deuteronom 28:28). O
asemenea frică a fost simţită de Felix când l-a auzit pe Pavel predicând
(Faptele Apostolilor 24:25); este simţită de cei care îl resping pe Cristos,
pentru care rămâne numai o „aşteptare înfricoşată a judecăţii" (Evrei
10:27,31; cf. Apocalipsa 21:8).Deşi nu este bună, în sine, această teamă este
folosită adesea de Duhul Sfânt pentru convertirea oamenilor (Faptele
Apostolilor 16:29 ş.urm.).
c. Frica de oameni
Aceasta poate fi exprimată ca: (i) o teamă reverenţioasă şi
un respect faţă de oameni, cum este teama de stăpâni şi de magistraţi (1 Petru
2:18; Romani 13:7); (ii) o groază faţă de ei şi faţa de ce pot face (Numeri
14:9; Isaia 8:12; Proverbe 29:25); (iii) într-un sens special, preocuparea unui
creştin pentru ei, ca să nu fie ruinaţi de păcat (1 Corinteni 2:3; 2 Corinteni
11:3; Coloseni 2:1). Acest gen de frică şi frica înrobitoare menţionată mai sus
(b) pot fi izgonite de dragostea adevărată faţă de Dumnezeu (1 Ioan 4:18).
d. „Frica" - obiect al fricii
Frica este folosită într-un alt sens, ca şi în Geneza 31:42,
53, unde Dumnezeu este numit „Cel de care se temea" *Isaac - adică,
Dumnezeu de care se temea Isaac şi căruia I se închina. „Frica", lucrul
care îi îngrozeşte, vine asupra celor răi (Proverbe 1:26-27; 10:24; cf. Isaia
66:4). Când evreii au intrat în ţara promisă, Dumnezeu a trimis frica înaintea
lor, nimicind şi împrăştiindu-i pe canaaniţi, sau copleşindu-i cu o asemenea
frică încât îi descuraja şi îi făcea incapabili să se împotrivească
invadatorilor (Exod 23:27-28). Frica în sensul acesta este întâlnită şi în Iov
4:6 (cf. 9:34; 13:21): „Nu este frica în de Dumnezeu sprijinul tău? Nădejdea în
nu-i neprihănirea ta?"
BIBLIOGRAFIE
R. Otto, The Idea of the Holy, 1929; J. Murray, Principles
of Conduct, 1957, p. 229 ş.urm.; J. -J. von Allmen, Vocabulary of the
Bible, 1958, p. 113-119; R. H. Pfeiffer, „The Fear of God", IEJ 5,
1955, p. 43-48 (o analiză valoroasă a ideii de frică în scrierile ne-biblice
din Orientul Apropiat antic); W. Mundle, NIDNTT 1, p. 621-624; H. Balz, G.
Wanke, TDNT 9, p. 189-219; W. Foerster, TDNT 7, p. 168-196; R. Bultmann, TDNT
2, p. 751-754.
J.D.D.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu