fraţii Domnului
FRAŢII DOMNULUI.
Există patru bărbaţi care sunt descrişi în evanghelii ca şi „fraţii" lui
Isus, şi anume, Iacov, Iose, Simon şi Iuda (Matei 13:55; Marcu 6:3). Locuitorii
din oraşul natal al lui Isus şi-au exprimat uimirea ca un frate al acestor
oameni să posede înţelepciunea şi puterea lui Isus (Marcu 6:2-3). Pe de altă
parte, Isus i-a comparat pe fraţii Săi şi mama Sa, de care era legat prin
legături fizice, cu ucenicii Săi, care în virtutea ascultării lor de voia
Tatălui Său erau consideraţi de El ca „fraţii şi „mama" Sa, în sens spiritual
(Matei 12:46-50). Au fost expuse trei concepţii cu privire la natura relaţiei
dintre Isus şi aceşti oameni.
a. „Fraţii" lui Isus au fost copiii mai mici ai lui
Iosif şi Maria. Această părere este sprijinită de
primul sens al termenului „întâi născut", din Luca 2:7, precum şi de
deducţia logică din Matei 1:25, că după naşterea lui Isus Iosif şi Maria au
avut relaţii maritale normale. Părerea a fost susţinută cu tărie de Helvidius
în secolul al 4-lea, dar a ajuns să fie considerată eretică în lumina doctrinei,
devenită tot mai atrăgătoare o dată cu dezvoltarea mişcării ascetice, potrivit
căreia Maria a rămas pururea fecioară. De la Reformă încoace ea a fost părerea
susţinută cel mai frecvent de Protestanţi.
b. „Fraţii" au fost copiii lui Iosif de la prima soţie. Această părere, enunţată pentru prima oară în secolul al
3-lea şi apărată de Epiphanius în secolul al 4-lea, a devenit doctrina
acceptată de Biserica Ortodoxă Răsăriteană. Nu are sprijin direct din NT.
Adepţii ei au presupus de obicei că opoziţia fraţilor lui Isus în timpul vieţii
Lui pe pământ s-a datorat în mare măsură invidiei pentru realizările fratelui
lor vitreg mai tânăr.
c. „Fraţii" au fost verişorii lui Isus. Această părere, emisă de Jerome pentru a apăra doctrina
virginităţii perpetue a mamei lui Isus, a rămas învăţătura oficială a Bisericii
Romano-Catolice. Este bazată pe următoarea serie de presupuneri arbitare: (i)
interpretarea corectă a textului din Ioan 19:25 este că au fost trei, nu patru,
femei la cruce, adică. Maria, mama lui Isus, sora ei, identificată cu „Maria,
nevasta lui Clopa" şi Maria din Magdala; (ii) a doua Maria din pasajul din
Ioan este identică cu Maria din Marcu 15:40 ca „mama lui Iacov cel mic şi a lui
Iose"; (iii) că acest „Iacov cel mic" este apostolul numit în Marcu 3:18
„fiul lui Alfeu"; (iv) a doua Maria din Ioan 19:25 a fost căsătoriţi cu
Alfeu. Jerome recunoaşte că nu ştie de ce a fost ea descrisă ca „a lui
Clopa", care se presupune că înseamnă „nevasta lui Clopa". Teoria
aceasta s-ar părea să implice ca Alfeu să ne un alt nume al lui Clopa, sau ca
Maria să fi fost căsătorită de două ori. Totuşi, această exegeză ingenioasă dar
neconvingătoare a lui Jerome a redus la doi numărul oamenilor numiţi Iacov în
NT - fiul lui Zebedei şi Iacov, fratele Domnului, care a fost de asemenea
apostol, cunoscut ca „Iacov cel mic", pentru a-l deosebi de fiul lui
Zebedei! Este probabil că „fraţii mei", din Matei 28:10 se referă la un
grup mai mare decât „fraţii" menţionaţi deja.
BIBLIOGRAFIE
Vezi digresiunea lui J. B. Lightfoot, „The Brethren of the
Lord" în Saint Paul‘s Epistle to the Galatians, 1866, p. 247-282;
J. J. Gunther, „The Family of Jesus", EQ 46, 1974, p. 25 ş.urm.; J. W.
Wenham, „The Relatives of Jesus", EQ 47, 1975, p. 6 ş.urm.; vezi şi
introducerile la comentariile menţionate în articolul *IACOV, EPISTOLA LUI.
R.V.G.T.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu