Vă recomandăm:

Vă recomandăm:

A B C D E F G H I Î J L M N O P R S Ş T Ţ U V Z

Frigia


FRIGIA. O fâşie de pământ care se întindea în partea de V a cumpenei apelor din marele podiş al Anatoliei ajungând spre N până în valea săpată de cursul superior al râului Sangarius, spre SV până la valea râului Maeander, spre SE peste podiş, probabil până la Iconia. Frigienii au format regatul (legendar al) lui Midas. Ei au intrat sub influenţa elenă directă în timpul perioadei regilor Atalizi ai Pergamului. În 116 î.Cr. cea mai mare parte a Frigiei a fost încorporată de romani în provincia romană Asia. Extremitatea de E (Frigia Galatica) a fost inclusă în provincia nouă Galatia în 25 î.Cr. Romanii au fost profund impresionaţi de cultul extatic frigian al zeiţei Cibele, iar fanatismul naţional se pare că este oglindit în pietrele de mormânt sfidătoare, probabil Montaniste, din secolul al 2-lea d.Cr., care reprezintă cea mai veche manifestare publică a creştinismului care s-a păstrat.

Totuşi, nu există nici o dovadă despre vreo biserică creştină locală în vremea NT. Bisericile care făceau parte din Frigia (Laodicea, Hierapolis, Colose, Antiohia Pisidiei şi probabil Iconia) au fost înfiinţate în comunităţi greceşti. Este foarte probabil că evreii membri ai acestor state greceşti au vizitat Ierusalimul (Faptele Apostolilor 2:10). Dacă interpretăm Coloseni 2:1 în sensul că nu exclude o vizită a lui Pavel, ar fi normal să presupunem că prima dintre aceste cetăţi, aşezate pe cursul superior al râului Maeander este cea indicată în Faptele Apostolilor 16:6; 18:23. Dacă nu este aşa, putem adopta părerea că „ţinutul Frigiei şi *Galatiei" este un termen compus care indică Frigia Galatica şi se referă în special la bisericile din Iconia şi Antiohia Pisidiei. În caz contrar nu putem identifica ucenicii pe care i-a lăsat Pavel în Frigia.

BIBLIOGRAFIE
Strabo, 12; J. Friedrich, RE, 20, 1, p. 781-891; W. M. Ramsay, Cities and Bishoprics of Phrygia, 1895-7; A. H. M. Jones, Cities of the Eastern Roman Provinces, 1937; D. Magie, Roman Rule in Asia Minor, 2 vol., 1950; W. M. Calder, AS 5, 1955, p. 25-38.

E.A.J.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: