Gad ("noroc")
GAD („noroc").
1. Al şaptelea fiu al lui Iacov, primul
fiu de la Zilpa, slujitoarea lui Lea (Geneza 30:10-11). Gad avea şapte fii
atunci când Iacov şi familia lui au mers în Egipt (Geneza 46:16); Iacov le-a
promis urmaşilor lui Gad o viaţă tulburată, dar a prezis că ei vor lupta la
rândul lor (Geneza 49:19). Ei sunt întâlniţi din nou în binecuvântarea lui
Moise (Deuteronom 33:20-21).
2. Un trib israelit care a descins din
Gad; de asemenea, numele teritoriului pe care l-au ocupat. Tribul din vremea
lui Moise avea şapte familii (Numeri 26:15-18), era condus şi reprezentat de un
oarecare Eliasaf (Numeri 1:14; 2:14; 7:42; 10:20) şi dintre aceştia un spion a
fost trimis pentru explorarea Canaanului (Numeri 13:15). Când Israel a ajuns în
câmpia Moabului, Gad şi Ruben şi jumătate din seminţia lui Manase au cerut
permisiunea să se stabilească în Transiordania, pe care au dorit-o ca partea
lor de moştenire în ţara promisă, întrucât *Galaadul era un ţinut potrivit
pentru turmele lor numeroase. Moise a aprobat această cerere, cu condiţia ca
să-i ajute mai întâi pe fraţii lor israeliţi să se stabilească în V Palestinei
(Numeri 32). Gadiţii şi rubeniţii au refăcut în grabă cetăţile (inclusiv
Atarot) şi staulele pentru apărarea familiilor şi turmelor lor (Numeri
32:34-38, cf. 26-27) şi în acelaşi timp s-au pregătit să-i ajute pe fraţii lor,
respectându-şi întru totul promisiunea (Iosua 22:1-8). A urmat apoi incidentul
de la altarul mărturiei (Iosua 22:9-34). Ca teritoriu tribal, Ruben şi Gad au
primit regatul amorit al lui Sihon: Ruben a primit ţinutul de la *Aroer, pe
râul Arnon, la N de linia care merge de la vărsarea Iordanului spre E, până la
cursul superior al Iabocului, care curge de la S la N (graniţa cu Amon), iar la
N s-a întins în general până la cursul inferior al Iabocului, pe direcţia E-V;
existau însă două zone în afara acestei regiuni: prima dintre ele era toată
valea Iordanului, pe malul de E al Iordanului (zonă care aparţinuse în trecut
lui Sihon), între Marea Moartă şi Marea Galileii (sau Chineret), şi a doua,
peste unghiul de NE al râului Iaboc, pentru a include districtul *Mahanaim şi o
zonă fertilă delimitând marginea de E a Galaadului de N, spre N peste Jebel
Kafkafa până la cetatea strategică Ramot Galaad, în prezent Tell Ramith, la 32
km NE de Jerash (cf. Iosua 13:24-28). Hesbonul a fost stabilit cetate levitică
în teritoriul lui Gad (Iosua 21:38-39); probabil acesta este motivul pentru
care în Iosua 13:16-17 citim că graniţa (lui Ruben) „era de la Aroer... toată
câmpia de lângă Medeba, Hesbonului (sau, până la Hesbon)..." (modificarea
este făcută numai prin adăugarea unei litere, un h locativ). Dibon,
etc., sunt cetăţile dintre aceste limite, iar Hesbonul era punctul cel mai
sudic din teritoriul lui Gad.
Nu încape îndoială că în vremea judecătorilor membrii seminţiei lui Gad au avut parte de aceleaşi probleme ca şi celelalte triburi ale lui Israel din Transiordania (de ex. Judecători 10-12). În zilele lui Saul dealurile împădurite ale lui Gad au oferit un loc de refugiu (1 Samuel 13:7) iar Gadiţii s-au alăturat şi ei fugarului David şi l-au sprijinit să devină rege (1 Cronici 12:1, 8-15, 37-38). Gadiţii au fost supuşi lui David şi au făcut parte din aparatul lui administrativ (2 Samuel 23:36; 24:5; 1 Cronici 26:32). Pe Piatra Moabită, datând din cca. 840/830 î.Cr., regele Meşa menţionează că Gadiţii locuiau de multă vreme în ţara Atarot. La scurtă vreme după aceasta, în timpul domniei lui Iehu în Israel, Hazael, regele Damascului a atacat Galaadul, inclusiv Gadul (2 Împăraţi 10:32-33). În secolul al 8-lea î.Cr. teritoriul Gadiţilor se pare că s-a întins în NE în Basan (1 Cronici 5:11-17), până când Tiglat-Pileser III i-a dus în exil pe locuitorii din Transiordania (2 Împăraţi 15:29; 1 Cronici 5:25-26). După aceea amoniţii au invadat din nou ţinutul lui Gad (Ieremia 49:1-6). În vedenia lui Ezechiel despre părţile care revin diferitelor triburi, lui Gad îi revine zona cea mai sudică (48:27-28). Pentru cadrul geografic, vezi D. Baly, Geography of the Bible, 1974, p. 210 ş.urm., 221 ş.urm., 227-232.
3. Un profet sau văzător, contemporan cu
Saul şi David; el l-a sfătuit pe David să plece din Moab în Iuda (1 Samuel
22:5). Mai târziu, Dumnezeu a vorbit prin Gad şi a oferit lui David trei
pedepse posibile după ce a făcut numărătoarea poporului şi apoi a poruncit ca
David să construiască un altar pe aria lui Arauna (2 Samuel 24:10 ş.urm.; 1 Cronici
21). Gad i-a ajutat pe David şi Natan să organizeze cântăreţii pentru
închinarea viitoare de la Templu (2 Cronici 29:25) şi a scris o istorie a
domniei lui David (1 Cronici 29:29).
4. O zeitate canaanită venerată de
canaaniţi ca zeu al norocului, pentru care ei „au pus masa" (Isaia 65:11).
(*GAD, VALEA.)
K.A.K.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu