Ghibea
GHIBEA. (ebr. gibe’a,
gibeat). Un substantiv care înseamnă „deal" şi este folosit frecvent
în Biblie în sensul acesta (de ex. 2 Samuel 2:25 şi probabil în 2 Samuel 6:3),
dar a fost folosit adesea şi ca numele unei localităţi. Datorită similarităţii
formei cu numele locului geba’ (*GHEBA), aceste două localităţi sunt
confundate uneori (de ex. Judecători 20:10).
1. O cetate din dealurile lui Iuda (Iosua
15:57), ar putea fi identificată cu localitatea modernă el-Jeba din apropiere
de Betleem.
2. O cetate în Beniamin (Iosua 18:28), la
N de Ierusalim (Isaia 10:29). Ca rezultat al unei fapte reprobabile comise de
locuitorii ei, cetatea a fost distrusă în perioada judecătorilor (Judecători
19-20; cf. Osea 9:9; 10:9). Cetatea a fost faimoasă ca locul natal al lui Saul
(1 Samuel 10:26), gibe’at sa’ul, „Ghibea lui Saul" (1 Samuel 11:4)
şi a fost reşedinţa lui pentru o vreme cât a fost rege (1 Samuel 13-15), cât şi
după ce David a fost uns rege în locul lui (1 Samuel 22:6; 23:19; 26:1). Când
David a fost rege a fost necesar să le permită gabaoniţilor să spânzure
trupurile celor şapte urmaşi ai lui Saul pe zidurile de la Ghibea pentru a
răzbuna omorârea unora dintre ei (2 Samuel 21:6; LXX „Gabaon").
Ghibea lui Saul din Biblie poate fi identificată aproape cu
certitudine cu movila Tell el-Ful, la vreo 5 km N de Ierusalim. Locul a fost
excavat de W. F. Albright în 1922-3 şi 1933, cu rezultate care au confirmat
identificarea făcută de el. Excavaţii ulterioare efectuate de P. W. Lapp în
1964 au adus câteva modificări la concluziile lui Albright. Plasarea locului
departe de o apă curgătoare înseamnă că nu a fost ocupat permanent până în
Epoca Fierului, când în regiunea deluroasă au ajuns să se folosească în mod
curent cisternele de colectat apă de ploaie. Prima aşezare mică datează din
secolul al 12-lea î.Cr., fiind probabil distrusă în episodul relatat în
Judecători 19-20. După o vreme a fost construită o fortăreaţă mică şi a fost
folosită prin 1025-950 î.Cr., în vremea lui Saul. Albright a reconstituit
planul ei ca un dreptunghi cu un turn în fiecare colţ, dar numai un singur turn
a fost descoperit şi lucrările lui Lapp au arătat că planul nu este cert. A
fost descoperit un vârf de plug de fier din această perioadă, indicând
introducerea fierului, monopolizat până atunci de filisteni. Există dovezi că
fortăreaţa a fost jefuită şi apoi abandonată timp de câţiva ani, probabil în
urma morţii lui Saul, dar locul a fost reocupat curând, poate ca un avanpost în
războiul lui David cu Iş-Boşet. Trebuie să-şi fi pierdut importanţa după ce
David a cucerit tot regatul iar excavaţiile arată că localitatea a fost
părăsită timp de aproape 2 secole. Fortăreaţa a fost reconstruită cu un turn de
veghe, poate pe vremea lui Ezechia, dar a fost distrusă la scurtă vreme după
aceasta (cf. Isaia 10:29), pentru a fi reconstruită în secolul al 7-lea î.Cr.
cu un zid de cazemată (*FORTIFICAŢII). După o distrugere atribuită forţelor lui
Nebucadneţar, pe locul acela a existat un sat ce se întindea pe o suprafaţă
considerabilă şi a cărui existenţă s-a perpetuat până prin anul 500 î.Cr. A
urmat o altă perioadă de abandonare până în epoca Macabeilor când un sat nou
din apropiere s-a întins peste locul vechi al cetăţii. După aceea a fost
ocupată sporadic până la expulzarea tuturor evreilor din Ierusalim, când se
presupune că Ghibea a fost supusă aceleiaşi interdicţii datorită proximităţii
sale faţă de cetate.
BIBLIOGRAFIE
W. F. Albright, AASOR 4, 1924; L. A. Sinclair, „An
Archaeological Study of Gibeah", AASOR 34, 1960; P. W. Lapp, BA 28, 1965,
p. 2-10; N. W. Lapp, BASOR 223, 1976, p. 25-42; EAEHL, 2, p. 444-446.
T.C.M.
A.R.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu