Hammurapi
HAMMURAPI.
(Acad. amorit Hammu-rapi, „(zeul) Hammu vindecă").
1. Rege al Babilonului, aproximativ în
perioada 1792-1750 î.Cr., al şaselea rege din Prima Dinastie amorită .
2. Numele a doi regi din Yamhad (Aleppo),
dintre care primul a domnit în cca. 1760 î.Cr.
3. Rege din Kurda, pe la jumătatea
mileniului al 2-lea î.Cr.
4. Un nume personal obişnuit în mileniul
al 2-lea î.Cr., în special în Mesopotamia superioară. În trecut 1. a fost
identificat cu *Amrafel (Geneza 14:1).
Se afirmă că Hamurapi (mai corect decât Hamurabi), în
calitatea de „Guvernator al Babilonului", avea zece sau cincisprezece regi
care „mergeau cu el", la fel ca şi contemporanul său Rim-Sin din Larsa, în
timp ce Ibal-piel din Eshnunna avea douăzeci. Aceeaşi scrisoare de la Mari
arată că toţi aceştia erau mai puţin puternici decât domnitorul din Yamhad.
La început Hamurapi s-a concentrat asupra obţinerii
controlului asupra *Babilonului şi asupra apelor Eufratului. Prin anul 1764
î.Cr. a înfrânt o coaliţie din Ashur, Eshnunna şi Elam şi în anul următor l-a
înfrânt pe Rim-Sin, iar în 1761 î.Cr. l-a înfrânt pe Zimrilim din *Mari. Domnia
lui a fost caracterizată de un stil personal distinct, care a urmărit
unificarea Mesopotamiei sub un singur domnitor. În prezent se consideră că a
fost un administrator slab. O culegere de judecări legale făcute de el (nu un
„cod" de legi; de ex. sunt omise legi cu privire la omucidere) s-a păstrat
pe o stelă diorită găsită la Susa în 1902 d.Cr. . În această inscripţie de la
sfârşitul domniei sale el dă un raport zeului naţional Marduk cu privire la
rolul său de „rege al dreptăţii". Cele 282 de secţiuni ale Legilor lui
Hamurapi (=LH) sunt aranjate tematic: decizii în cazuri cu privire la furt şi
diverse (LH 1-25), proprietate (26-49), legi comerciale (100-126), căsătorie
(127-161), preoţie (178-184), adoptare (185-194), atac (195-240), cazuri
agricole (241-267), procente şi salarii (268-277 şi o anexă cu privire la
sclavi (278-282). Unele dintre cazuri şi deciziile luate sunt similare cu
colecţii mai vechi de legi (Ur-Nammu, Lipit-Ishtar, Eshnunna). Câteva sunt
formulate asemănător cu unele cazuri din VT, de ex. mărturia mincinoasă (LH 1,
3-4; cf. Exod 23:1-3; Deuteronom 19:16-20), răpirea de persoane (LH 14; cf.
Exod 21:1 ş.urm.), pierderea animalelor încredinţate spre păstrare (LH 266-7;
cf. Exod 22:10-13), avertismentul din partea proprietarului cu privire la un
bou care împunge (Exod 21:35-36) se aseamănă cu legea 53 din Legile din Eshnunna.
Multe dintre cazurile concrete cu privire la căsătorie, divorţ şi infracţiuni
sexuale, de ex. pedeapsa cu moartea pentru ambele părţi implicate în adulterul
cu o femeie căsătorită (Deuteronom 22:22; LH 129), abordează problema în mod
asemănător. În alte cazuri, infracţiunile sunt aceleaşi, dar pedepsele diferă
şi legile evreieşti par să fie în mod consecvent mai omeneşti. În majoritatea
cazurilor tratarea legală diferă, dar compararea exactă cu VT este dificilă,
întrucât ne este dat numai faptul dovedit (fără să ni se dea dovezile
sprijinitoare), urmat de decizia judecătorească orală. Prin urmare, aceste legi
reprezintă o manifestare babiloniană locală a atitudinii faţă de lege şi ordine
care era comună în cea mai mare parte a Orientului Apropiat antic.
BIBLIOGRAFIE
C. J. Gadd, CAH, 2/1, 1973, p. 176-227; D. J. Wiseman, Vox
Evangelica 8, 1973, p. 5-21; S. Greengus, IDBS, 1976, p. 533-534, secţiunea
„Legea în VT".
D.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu