Isaac
ISAAC (ebr. yishaq,
„el râde" sau „râs"). La anunţarea naşterii lui Isaac, Avraam a râs
(Geneza 17:17), iar mai târziu Sara însăşi a râs la gândul că ea, care era atât
de bătrână, avea să zămislească un fiu (Geneza 18:12-15). La naşterea lui
Isaac, când Avraam era în vârsta de 100 de ani, Sara declară că Dumnezeu a
făcut-o să râdă (Geneza 21:6). În ziua înţărcării lui Isaac, Ismael a râs
(Geneza 21:9). Este greu de descoperit un subiect precis pentru verb şi
probabil că este mai bine să fie luat la forma impersonală. Unii cercetători îl
redau „Dumnezeu râde" dar există prea puţină justificare pentru această
interpretare.
Cele două trăsături principale ale vieţii lui Isaac se
centrează în jurul naşterii şi căsătoriei lui, iar motivul pentru aceasta este că
el a fost sămânţa prin care avea să fie continuată linia genealogică a
promisiunii. Avraam a fost supus la o grea încercare cu privire la promisiunea
unui urmaş, iar acum, la o vârsta înaintată, când era aproape de moarte, i-a
venit un urmaş. Astfel, se vede că Dumnezeu Îşi împlineşte scopul prin
împlinirea promisiunilor făcute lui Avraam (Geneza 12:1-3), chiar dacă pentru
om acele promisiuni par imposibil de împlinit.
La sărbătoarea înţărcării lui Isaac, când Sara a văzut pe
Ismael „jucându-se cu fiul ei Isaac" s-a umplut de mânie. Agar şi fiul ei
Ismael au fost alungaţi din casă (Geneza 21). După aceea Dumnezeu l-a pus pe
Avraam la încercare, poruncindu-i să-l junghie pe fiul său Isaac. Avraam a
ascultat de Dumnezeu şi Domnul a intervenit, pregătind un berbec pentru jertfă.
După aceea a fost reînnoită promisiunea că Avraam va avea mulţi urmaşi (Geneza
22).
Al doilea aspect important al vieţii lui Isaac este căsătoria sa şi semnificaţia ei. A fost un miracol că Isaac s-a născut, şi la scurtă vreme după aceea se părea că trebuie să moară. Cum se poate atunci ca el să fie sămânţa promisă? Totuşi, el trăieşte şi atenţia se concentrează asupra căsătoriei sale, deoarece prin el trebuie să fie continuată linia genealogică a promisiunii. Avraam este interesat ca linia genealogică să fie continuată şi îl trimite pe cel mai bătrân slujitor ca să ia o soţie pentru Isaac din ţara lui de baştină, Haran. Rebeca, fiica lui Betuel, nepotul lui Avraam, este indicată ca fiind mireasa hotărâtă şi ea este gata să-şi părăsească familia şi să-l însoţească pe slujitor. Isaac o primeşte şi o duce în cortul mamei sale. Isaac şi Rebeca se căsătoresc şi dragostea dintre ei creste ca rezultat al acţiunilor pline de respect şi curtoazie ale lui Isaac (Geneza 24).
Timp de 20 de ani Rebeca a fost stearpă şi iarăşi, sămânţa
promisă nu avea să vină prin mijloacele naturale ale paternităţii obişnuite, ci
prin puterea creatoare supranaturală a lui Dumnezeu. Sterilitatea Rebecii l-a
determinat pe Isaac să stăruiască la Domnul şi apoi Rebeca a fost anunţată că
în pântecele ei se luptă doi copii (Geneza 25:22-26). Aceşti doi copii,
reprezentând două naţiuni, aveau să urmeze cursuri ostile unul altuia. Isaac
avea să locuiască o vreme în ţară şi, în loc să meargă în Egipt în timp de
foamete, a rămas la Gherar. Când a fost în pericol, la fel ca şi Avraam, a
căutat să o protejeze pe soţia sa prezentând-o ca pe sora sa. După certuri cu
păstorii de la Gherar se duce la Beer-Şeba şi, în cele din urmă, face un
legământ cu Abimelec. Un antagonism reciproc apare între Isaac şi Rebeca din
cauza acţiunilor lui Iacov. Fiind înşelat, Isaac rosteşte binecuvântarea
paternă asupra lui Iacov şi rosteşte o dorinţă profetică asupra lui Esau. Isaac
a murit la vârsta de 180 de ani şi a fost îngropat de fiii săi Esau şi Iacov.
În NT naşterea lui ca fiu al promisiunii este menţionată în
Romani 4:16-21; 9:7-9; separarea dintre el şi Ismael este prezentată alegoric
în Galateni 4:22-31; jertfirea lui de către tatăl său este menţionată în Evrei
11:17-19; Iacov 2:21-23 (cu privire la influenţa ulterioară, ca în Romani
8:32a, cf. H. J. Schoeps, Paul, 1961, p. 141 ş.urm.); faptul că a fost
tatăl lui Esau şi Iacov este menţionat în Romani 9:10:13; binecuvântarea dată
de el acestor doi fii este discutată în Evrei 11:20, ca dovadă a credinţei
sale.
E.J.Y.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu