Valea lui Iosafat
VALEA LUI IOSAFAT.
Numele dat de Ioel locului judecăţii finale din Ioel 3:2, 12. În amândouă
aceste versete numele „Iosafat" (care înseamnă „Iahve a judecat")
este asociat cu faptul că Dumnezeu va judeca (ebr. sapat). Prin urmare,
este probabil că „valea lui Iosafat", la fel ca şi „valea hotărârii",
în v. 14, este un termen simbolic despre judecată, nu un nume geografic curent.
Valea lui Iosafat a fost identificată cu diferite locuri.
Unii au crezut că Ioel nu s-a referit la un loc anumit; de ex. Targum Ionatan
traduce acest nume „câmpia hotărârii judecăţii", iar Theodotion îl redă
„locul de judecată". Întrucât Ioel foloseşte termenul geografic
„vale", majoritatea cercetătorilor au considerat că a fost avută în vedere
o anumită localizare. Ibn Ezra sugerează valea Beraca la S de Betleem, unde
forţele lui Iosafat s-au adunat după nimicirea duşmanilor (2 Cronici 20:26),
dar Zaharia 14 plasează judecata în apropiere de Ierusalim, iar potrivit cu 1
Enoh 53:1 toate popoarele sunt adunate pentru judecată într-o vale adâncă din
apropiere de valea Hinom. Tradiţia iudaică, creştină şi musulmană identifică
locul judecăţii finale cu valea Chedron, între Ierusalim şi Muntele Măslinilor.
Din această cauză aici au fost îngropaţi mulţi oameni - musulmanii mai ales pe
coasta de V, iar evreii în special pe coasta de E a văii. Un mormânt din
perioada greco-romană de pe coasta de E a fost identificat în mod greşit cu
mormântul regelui Iosafat. Încă pe vremea pelerinului din Bordeaux (333 d.Cr.)
şi a lucrării lui Eusebius Onomasticon (s.v. Koilas) numele
Iosafat a fost asociat cu această vale. Unii obiectează faţă de folosirea de
către Ioel a cuvântului ‘emeq, „vale largă", în timp ce valea
Chedronului este numită nahal, „vâlcea" („pârâu") (2 Samuel
15:23). A fost identificată de asemenea cu „valea împăratului" (2 Samuel
18:18), care se uneşte cu valea Chedron, venind dinspre NV (C. F. Keil, E. G.
Kraeling) şi cu valea Hinm, la V şi S de Ierusalim (G. W. Wade).
BIBLIOGRAFIE
E. Robinson, Biblical Researches in Palestine, 1,
1856, p. 268-273; J. A. Bewer în ICC, 1912, despre Ioel 3 (MI 4):2; E. G.
Kraeling, Rand McNally Bible Atlas, 1956, p. 342.
J.T.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu