Luceafăr (Lucifer)
LUCEAFĂR (LUCIFER) (lat.
„purtător de lumină"). Acesta a fost numele latin al planetei Venus, cel
mai strălucitor corp ceresc afară de soare şi lună, care apare uneori ca steaua
serii, alteori ca steaua dimineţii. În Isaia 14:12 este traducerea termenului helel
(„cel strălucitor": LXX heosphoros, „purtător de lumină"; cf.
numele arab pentru Venus, zuhratun, „cea care străluceşte
puternic"), folosit în mod sarcastic ca un titlu pentru regele Babilonului
care, în gloria şi fastul său, s-a considerat în rândul zeilor. Acest nume este
potrivit, întrucât civilizaţia Babilonului a început în zorii nebuloşi ai
istoriei şi a avut legături astrologice puternice. Babilonienii şi asirienii au
personificat steaua de dimineaţă în persoana lui Belit şi Iştar. Unii au
considerat că expresia „fiul dimineţii" s-ar putea referi la semilună; cf.
Gray în ICC, ad. loc.; alţii (de ex. S. H. Langdon, ExpT 42, 1930-1, p. 172
ş.urm.) au argumentat pentru o identificare cu planeta Jupiter. Similaritatea
descrierii de aici cu cea din pasaje cum sunt Luca 10:18 şi Apocalipsa 9:1 (cf.
12:9) a dus la folosirea titlului pentru Satan. În Apocalipsa 22:16 ni se arată
că Acela care poate revendica pe bună dreptate acest titlu este Domnul Isus
Cristos, în gloria Lui cerească.
D.H.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu