Naum, cartea lui
NAUM, CARTEA LUI
I. Autorul şi data scrierii
Naum a fost un proroc din Elcoş, posibil în Iuda.
Este dificil să stabilim cu precizie data prorociei lui, dar putem nota că
ocuparea Tebei (adică, a oraşului No-Amon) este privită ca şi cum ar fi avut
loc. Acest eveniment a avut loc sub domnia lui Assurbanipal, în anii 664-663
î.Cr. În acelaşi timp, Ninive, subiectul propovăduirii lui Naum, sta încă în
picioare. Ninive a căzut în 612 î.Cr., aşa că putem plasa scrierea acestei
prorocii cu aproximaţie în perioada dintre aceşti ani. Însă nu putem să
determinăm o dată mai precisă.
II. Schiţa conţinutului
Fiecare din cele trei capitole este o entitate în
sine şi putem înţelege cel mai bine prorocia analizând aceste trei capitole
unul după celălalt.
a. Un poem în formă de acrostih şi o vestire a
judecăţii, 1:1-15
Capitolul 1 se împarte în trei secţiuni principale:
antetul (v. 1), descrierea măreţiei lui Dumnezeu (v. 2-8) şi vestirea judecăţii
care urmează să vină (v. 9:15). Antetul descrie mesajul ca fiind o massa’,
adică o „povară", un cuvânt care de multe ori se referă la un mesaj ce
implică ameninţare. El declară de asemenea că lucrarea este o „carte a
prorociei lui Naum", adică o carte în care viziunea primită de Naum este
transpusă în formă scrisă. Caracterul supranatural al mesajului este recunoscut
încă de la început.
Prorocul face de la bun început o afirmaţie cu
privire la gelozia lui Dumnezeu. Datorită zelului pe care îl are Domnul, El
este hotărât să-Şi ducă la îndeplinire scopurile Sale, atât prin instaurarea
Împărăţiei Sale cât şi prin judecarea celor care I se împotrivesc.
Acest al doilea aspect al geloziei Lui este cel
care predomină aici. Dumnezeu este încet la mânie, zice prorocul (v. 3); şi
totuşi, El Se va răzbuna pe vrăjmaşii Lui. Când aceste însuşiri Îi sunt
aplicate lui Dumnezeu, trebuie să înţelegem că ele sunt folosite antropomorfic;
ele nu conţin conotaţiile sinistre care le caracterizează atunci când aceste
însuşiri se referă la om. Faptul că Dumnezeu este capabil să îşi ducă la
îndeplinire scopurile este un adevăr care exclude orice umbră de îndoială. El
deţine controlul asupra forţelor naturii, asupra furtunii, asupra râurilor şi a
mării, asupra Basanului, etc. Pentru cei care se încred în El, El este o
fortăreaţă, dar pentru cei răi El este întuneric.
Duşmanii Domnului refuză să creadă că El îi va
lovi. De aceea. Dumnezeu anunţă că la vremea când nu se vor aştepta, ei vor fi
mistuiţi întocmai ca miriştea care este uscată de tot. Mai există, însă, şi o
altă veste, cea a mântuirii; lui Iuda i se porunceşte să-şi praznuiască
sărbătorile solemne şi să-şi împlinească juruinţele.
b. Împrejurarea şi jefuirea cetăţii Ninive, 2:1-13
În 2:1-6, Naum îi descrie pe duşmanii care
împresoară cetatea Ninive. Aceştia sunt mezii care vin din câmpiile Persiei şi
şi-au îndreptat atacul împotriva asirienilor din câmpia Mesopotamiei. Ei sunt
descrişi ca unii care sfarmă în bucăţi (v. 1). Atunci când atacă cetatea, ei
deschid zăgazurile astfel încât apele râurilor vor trece peste mal, vor intra
în cetate ca să-i nimicească palatul.
Huzzab, un cuvânt care se referă probabil la regină
(cf. VSR, „suverana ei"), este dusă în captivitate şi slujnicele ei o
urmează. (NBE traduce cuvântul cu „convoi de captivi"; J. D. W. Watts
sugerează că este vorba de piedestalul de la o statuetă din templu). Ninive,
obiectul atacului, a devenit ca un iaz de apă. În ea s-a făcut mult comerţ şi
au fost aduse multe produse, încât ea este acum plină. Cu toate acestea,
oamenii vor fugi din ea, iar cei care vor striga „Staţi!" nu-i vor putea
opri pe cei care fug. Apoi începe un jaf violent, iar puţinii supravieţuitori
care rămân în urma jafului privesc cu durere şi îngroziţi cetatea care este
pustiită.
Ninive a fost cândva un leu, o adevărată groapă cu
lei. Ea ieşise să caute pradă. Acum, însă, ea însăşi este urmărită şi a devenit
o pradă. Ce a ajuns Ninive? Răspunsul este că Domnul oştirilor este împotriva
ei şi că El a hotărât să acţioneze în aşa fel încât să o deposedeze de tărie şi
putere.
c. O descriere a cetăţii şi o comparaţie cu Teba 3:1-19
Capitolul 3 cuprinde o descriere a caracterului rău
al cetăţii Ninive. Ea a fost o cetate sângeroasă şi plină de cruzime. A fost o
cetate războinică, şi mulţi au fost ucişi. Prin desfrâul ei ea a vândut naţiuni
şi s-a dedat la vrăjitorie. De aceea Domnul a pornit împotriva ei şi o va
expune astfel încât va deveni bătaia de joc a tuturor celor ce o privesc.
Naum face apoi o scurtă comparaţie între Ninive şi
Teba (3:8-15). Teba, capitala Egiptului de Sus, a devenit puternică, s-a
desfătat în tăria ei şi s-a comportat ca şi Ninive, cu deosebirea că nimicirea
ei a avut deja loc. Acelaşi lucru se va întâmpla cu Ninive. Nu mai există nici
o scăpare. Astfel prorocul se apropie spre un punct culminant de o intensitate
considerabilă şi anunţă că nu mai există nici un leac pentru rana Asiriei,
„Rana ta nu se alină prin nimic" (3:19a).
În această prorocie care vesteşte nenorocirea
învăţăm că Dumnezeul lui Israel, naţiunea pe care Asiria a dispreţuit-o, este
în realitate Dumnezeul care deţine controlul asupra destinului şi asupra
acţiunilor tuturor naţiunilor.
BIBLIOGRAFIE
A. Haldar, Studies in the Book of Nahum,
1947; Walter A. Maier, Nahum, 1959; J.H. Eaton, Obadiah, Nahum,
Habakkuk, Zephaniah, TBC, 1961; J. D. W. Watts, Joel, Obadiah, Jonah,
Nahum etc., CBC, 1975.
E.J.Y.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu