Neamuri
NEAMURI. (În ebr. goyim; în gr. ethne
(sau Hellenes). Originar, acesta a fost un termen general pentru
„naţiuni", dar a căpătat un sens restrâns prin folosinţă. În VT este
subliniată afinitatea tuturor naţiunilor, toţi fiind descendenţii lui Noe
(Geneza 10). În legământul pe care l-a făcut Dumnezeu cu Avraam, se face
deosebire între descendenţii acestuia şi celelalte naţiuni, dar nu într-un sens
îngust şi exclusiv (Geneza 12:2; 18:18; 22:18; 26:4). Israel a devenit
conştient că este o naţiune unică ce se distinge de celelalte pentru că a fost
pusă deoparte pentru Dumnezeu după Exod (Deuteronom 26:5) şi după legământul de
la Sinai (Exod 19:6). De la această dată, această consacrare a dominat toate
relaţiile lui Israel cu celelalte naţiuni (Exod 34:10; Levitic 18:24-25;
Deuteronom 15:6).
Israeliţii au fost ispitiţi în mod constant de a se
compromite cu idolatria şi cu imoralitatea practicată de alte naţiuni (1
Împăraţi 14:24), aducând judecata lui Dumnezeu asupra lor înşişi (2 Împăraţi
17:7 ş.urm.; Ezechiel 5:5 ş.urm.). După ce s-au întors din Exil, pericolul a
fost şi mai mare datorită corupţiei printre evreii care au rămas în Canaan (cf.
Ezra 6:21). Această luptă continuă împotriva contaminării de la vecini i-a
făcut pe israeliţi să aibă o atitudine atât de aspră şi de exclusivistă faţă de
alte naţiuni, încât pe vremea lui Cristos, a-i stigmatiza pe oameni ca
„Neamuri" (ethnicos, Matei 18:17) era pentru evrei un termen de
batjocură echivalent cu „vameş", iar Tacitus a spus despre evrei că „ei
privesc restul omenirii cu toată ura pe care şi-o arată cineva faţă de duşmanii
lui" (Histories 5. 5).
Şi totuşi, Neamurilor li s-a alocat un loc în
prorociile despre Împărăţie, ca unii care vor birui şi vor face ca slava lui
Israel să strălucească şi mai tare (Isaia 60:5-6), sau ei înşişi fiind cei
care-L caută pe Domnul (Isaia 11:10) şi Îi aduc închinarea (Maleahi 1:11) când
Mesia va veni să fie Lumina lor (Isaia 42:6) şi să aducă mântuirea până la
marginile pământului (Isaia 49:6). În contextul acestei tradiţii, Simeon I-a
urat bun venit lui Isus (Luca 2:32) şi Isus Şi-a început misiunea (Matei
12:18,21), iar iudeii au putut să se întrebe dacă El va pleca sau nu la Neamuri
(Ioan 7:35). Cu toate că a fost ezitantă şi mirată când Corneliu a fost
convertit (Faptele Apostolilor 10:45; 11:18), Biserica a acceptat rapid
egalitatea evreilor şi a Neamurilor înaintea lui Dumnezeu (Romani 1:16; Coloseni
3:11), punând astfel în lumină întregul scop al Evangheliei şi speranţa
glorioasă pe care o are aceasta pentru toţi (Galateni 2:14 ş.urm.; Apocalipsa
21:24; 22:2).
P.A.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu