Neftali
NEFTALI. (În ebr. naptali,
„luptător"). Este al şaselea fiu al lui Iacov şi al doilea fiu al Bilhei,
servitoarea Rahelei; fratele mai tânăr al lui Dan, cu care acesta este asociat
de obicei (Geneza 30:5- 8). În binecuvântarea pe care le-o dă Iacov, el este
comparat cu o „cerboaică slobodă", lucru care este probabil o aluzie la
iuţimea sau la impetuozitatea lui.
În cele mai multe liste administrative, Neftali
este aşezat la urmă (de ex. Numeri 1:15, 42 ş.urm.; 2:29 ş.urm.; 7:78; 10:27).
Prin binecuvântarea pe care Moise o rosteşte asupra lui Neftali i se porunceşte
acestuia să „ia în stăpânire lacul şi partea de miazăzi" (Deuteronom
33:23), iar după aşezarea în ţară porţiunea care a revenit tribului lui Neftali
a cuprins o fâşie destul de lată de pământ în V de Lacul Galileii şi cursul superior al Iordanului, cât o
porţiune şi mai mare în E şi în centrul Galileii. Acest teritoriu este
delimitat aproximativ în Iosua 19:32-29 şi a inclus nouăsprezece cetăţi
fortificate. Graniţa de N nu este definita cu precizie şi, întrucât două din
cetăţile menţionate, Bet-Anat şi Bet-Şemeş care făceau parte dintr-un lanţ de
cetăţi canaanite ce se întindea de la coastă până în Galilea de N, sunt
menţionate în Judecători 1:33 unde ni se spune că nu au fost subjugate complet,
este posibil ca în perioada imediat după aşezarea lui Israel în Canaan această
graniţă de N sănu fi fost stabilită cu precizie. Neftali a inclus de asemenea
cea mai mare cetate canaanită, Haţor, care acoperea o suprafaţă de aprox. 80 de
hectare şi domina o rută comercială foarte importantă. Haţorul, cu toate că a
fost distrus de israeliţi sub conducerea lui Iosua (Iosua 11:10 ş.urm.), s-a
ridicat din nou şi cu toate că nu şi-a mai recăpătat faima pe care o avea
înainte, nu a fost dominat complet decât în perioada judecătorilor (Judecători
4:2, 23 ş.urm.). Un alt oraş important a fost Chedeş, o cetate levitică şi în
acelaşi timp o cetate de refugiu (Iosua 20:7; 21:32).
Puternicul element canaanit poate fi observat în
Judecători 1:33: „Neftali... a locuit în mijlocul canaaniţilor". Faptul
acesta a încurajat sincretismul şi parţial a explicat semnificaţia relativ
redusă pe care a avut-o acest trib din punct de vedere istoric. Au existat însă
şi momente de glorie. Barac, partenerul Deborei în acţiunea lor de a-l izbăvi
pe Israel de sub dominaţia canaanită, a fost din tribul lui Neftali (Judecători
4:6) şi tribul lui s-a remarcat în aceeaşi bătălie (Judecători 5:18). O
generaţie de mai târziu a slujit vitejeşte sub conducerea lui Ghedeon
(Judecători 6:35; 7:23), şi cronicarul consemnează sprijinul pe care l-a dat
acest trib lui David (1 Cronici 12:34, 40). După aceea, Neftali, vulnerabil
datorită situaţiei graniţelor lui, a suferit de pe urma atacurilor din N. În
timpul lui Baeşa, teritoriul lui a fost jefuit de Ben-Hadad I, împăratul Siriei
(1 Împăraţi 15:20). După aproximativ 150 de ani (734 î.Cr.), tribul lui Neftali
a fost primul trib din partea de V a Iordanului care a fost deportat (2
Împăraţi 15:29). O reconstituire probabilă a relatării lui Tiglat-Pileser III
cu privire la această campanie consemnează anexarea la ţara sa prin cuvintele:
„...Ţinutul vast al lui Neftali, întreaga întindere a lui, l-am unit cu
Asiria". Isaia 9:1 face aluzie la acelaşi eveniment.
Teritoriul lui Neftali a cuprins una dintre cele
mai fertile zone ale întregii ţări. În timpul domniei lui David, capul
seminţiei lui Neftali a fost Ierimot (1 Cronici 27:19). A fost unul dintre
ţinuturile de unde Solomon îşi aproviziona curtea; în vremea aceasta
guvernatorul tribului era unul din ginerii lui Solomon, Ahimaaz (1 Împăraţi
4:15). Hiram, arhitectul principal al Templului lui Solomon, a fost fiul unei
„văduve din tribul lui Neftali" (1 Împăraţi 7:14). În reîmpărţirea ţării
pe seminţii pe care o găsim în Ezechiel, Dan, Aşer şi Neftali primesc pământ în
partea de N, dar alte triburi care sunt în N, Isahar şi Zabulon, primesc pământ
mult mai înspre S (Ezechiel 48:1-7, 23-29).
Isus a petrecut cea mai mare parte a vieţii Sale în
zona aceasta care, datorită istoriei sale instabile de deportări şi populari cu
noi locuitori, a fost foarte dispreţuită de iudeii din Ierusalim, o atitudine
care explică în parte de ce Galilea a devenit cartierul general al
reacţionarilor zeloţi care s-au opus cu înverşunare ocupaţiei romane.
BIBLIOGRAFIE
Y. Aharoni, The Settlement of the Israelite
Tribes in Upper Galilee, 1947; idem, LOB, p. 201, 238 ş.urm.
A.E.C.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu