Onisim
ONISIM. Este sclavul lui Filimon care a
fugit de la stăpânul lui, un creştin influent din Colose. El l-a cunoscut pe
Pavel când acesta din urmă se afla la închisoare, ori la Roma ori la Efes (conform
punctului de vedere care explică originea bisericii din Colose). El a fost
convertit prin apostol (Filimon 10) şi a ajuns să fie pentru acesta un frate
preţuit şi de încredere (Coloseni 4:9). Numele lui, care înseamnă
„folositor", a fost un nume obişnuit pentru sclavi, cu toate că nu era dat
numai sclavilor; şi el a trăit la înălţimea numelui său, fiind atât de util lui
Pavel încât apostolul ar fi dorit să-l ţină cu el ca să-i fie de ajutor, lucru
pe care Pavel crede că şi Filimon l-ar fi dorit (Filimon 13). Dar apostolul s-a
simţit obligat de a nu întreprinde nimic fără încuviinţarea lui Filimon;
aşadar, l-a trimis pe sclav înapoi stăpânului său, cu o scrisoare explicativă -
canonica Epistolă a lui Pavel către *Filimon. În această epistolă, apostolul realizează
un joc de cuvinte în jurul numelui acestui sclav, spunând despre el: „Altădată
ţi-a fost nefolositor, dar...acum îţi va fi folositor şi ţie şi mie"; şi,
cu tact dar clar, face aluzie la faptul că el se aşteaptă ca Filimon să-l
primească pe Onisim „dar nu ca pe un rob, ci mai pe sus decât pe un rob: ca pe
un frate preaiubit, mai ales de mine, şi cu atât mai mult de tine, fie în chip
firesc, fie în Domnul" (Filimon 15, 16). Totuşi, Pavel recunoaşte ca
trimiterea lui înapoi este ca şi cum el însuşi ar fi privat de un mădular al
lui însuşi (Filimon 12).
Numele Onisim este una dintre verigile de legătură
dintre Coloseni şi Filimon şi ne arată că atât aceştia cât şi Filimon au primit
epistole din acelaşi loc, în acelaşi timp. Unii cercetători ai Scripturii
consideră că Onisim pe care l-a cunoscut Ignatius şi care este descris de
acesta în Epistola lui Ignatius către efeseni ca „un om de o dragoste
inexprimabilă şi episcopul vostru", nu a fost altul decât sclavul acesta
care a fugit de la stăpân. Cu toate că nu este imposibilă, această ipoteză pare
să fie improbabilă, datorită unor considerente de ordin cronologic. În
sprijinul acestei ipoteze, se susţine că ea explică de ce Epistola către
Filimon a fost păstrată ca o carte canonică. Pe de alta parte, legătura strânsă
dintre această epistolă şi fraţii din Colose, şi importanţa pe care o are
datorită luminii pe care o aruncă asupra felului în care creştinii îi tratau pe
sclavi, pare să ne furnizeze motive adecvate pentru canonicitatea ei.
BIBLIOGRAFIE
Rolul lui Onisim în Epistola lui Pavel către
Filimon este discutat de P.N. Hamson, ATR 32, 1950, p. 268-294. Cariera lui de
mai târziu a constituit subiectul unei teorii elaborate de E. J. Goodspeed, M,
1937, p. 109-124, şi J. Knox, Philemon among the Letters of Paul, 1959.
Pentru o evaluare critică (cu bibliografia aferentă), vezi R.P. Martin, Colossians
and Philemon, NCB, 1974, introducere.
R.V.G.
T R.P.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu