Pelatia
PELATIA. (În ebr. pelatyah(u),
„Iahve izbăveşte"; în gr. Phaltias, Phalettia).
1. Un martor al legământului, în
Neemia 10:22. Acesta poate fi unu şi acelaşi cu nepotul lui Zorobabel, un
descendent al lui Solomon (1 Cronici 3:21).
2. Un căpitan simionit care a
ocupat un teritoriu care a aparţinut amaleciţilor (1 Cronici 4:42).
3. Un lider despre care Ezechiel a
spus că născoceşte planuri nelegiute şi dă sfaturi rele locuitorilor
Ierusalimului. A căzut şi a murit în timp ce Ezechiel prorocea (Ezechiel
11:1-13).
Numele care conţin elementul (plt) sunt
atestate din perioada amoriţilor şi erau binecunoscute în Ugarit (*RAS ŞAMRA)
în sec. al 13-lea î.Cr., cât şi în aramaica de mai târziu (de ex. F. Gröndahl, Personnamen
der Texte aus Ugarit, 1967, p. 173.
D.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu