pernă
PERNĂ. Singurul loc unde este folosit
cuvântul (în gr. proskephalaion) este în Marcu 4:38, unde se referă
probabil la o pernă care a fost păstrată pentru scaunul de onoare din pupa unei
corăbii. (În limba română apare termenul „căpătâi" folosit cu sensul de „pernă"
n.ed.) Cranfield explică utilizarea prepoziţiei gr. epi (pe, peste) care
este folosit aici cu „acuzativul locului respectiv". Faptul că acest
cuvânt este folosit atât de rar sugerează posibilitatea ca el să fie un detaliu
grafic folosit ca o dovadă a unui martor ocular.
J.B.J.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu