peşte, pescuit
PEŞTE, PESCUIT.
I. Soiuri de peşti şi surse de pescuit
Cuvintele cele mai frecvente în ebr. pentru
vieţuitoarele care trăiesc în apă sunt dag şi daga. Conform Legii
mozaice (Levitic 11:9-12; Deuteronom 14:9-10) vieţuitoarele care trăiesc în apă
şi care au aripioare şi solzi erau „curate", dar cele fără aripioare şi
solzi (de ex. scoici, moluşte, crustacee) erau necurate. Peştele care l-a
înghiţit pe Iona este numit „un peşte mare" în Iona 1:17. Matei 12:40
adoptă cu grijă un cuvânt similar (în gr. ketos, „un monstru de mare
uriaş", cuvânt pe care VA, VR şi VSR îl traduc prin „balenă").
Conform celor scrise în Tobit 6:2, un peşte mare din râul Tigru era gata să-l
înghită pe Tobias. Pescarii din Pilda năvodului (Matei 13:48) au aruncat
anumiţi peşti pentru că erau prea mici, alţii necomestibili iar alţii
„necuraţi". Peştele în gura căruia a găsit Petru dinarul (Matei 17:27)
trebuie să fi avut gura mare, ca şi peştii din Marea Galileii care au fost
numiţi Chromis simonis, după numele apostolului. Pe lângă numele
obişnuit în gr. pentru peşte, ichthys ide ex. Matei 7:10), NT foloseşte
diminutivul ichthydion, „peşte mic" (Matei 15:34; Marcu 8:7, ambele
pasaje tratând despre hrănirea celor patru mii), şi opsarion, peşte mic
ce se mânca cu pâine (Ioan 6:11-21:9). Astăzi, în Marea Galileii se găsesc cel
puţin 24 de specii de peşte, uneori în bancuri foarte mari.
Biblia menţionează Egiptul ca un loc unde se găseau
peşti din abundenţă (Numeri 11:5), la fel ca şi Marea Galileii (Luca 5:6) şi
Tirul (Neemia 13:16). Peştii nu au putut trăi în apa sărată a Mării Moarte, dar
Ezechiel 47:10 prezice că acest lac va fi încărcat cu peşte, ca una dintre
binecuvântările ce vor fi în Împărăţia slavei.
II. Pescarii şi metodele lor
Meseria epuizantă de pescar cerea un fizic puternic
(Luca 5:2). Pescarii foloseau uneori un vocabular aspru (Marcu 14:70 ş.urm.).
Cel puţin şapte dintre ucenicii lui Isus au fost pescari: Petru, Andrei,
probabil Filip, care de asemenea era din Betsaida (în aram. „casa
pescuitului") de la Marea Galileii, Iacov, Ioan, Toma şi Natanael (Matei
4:18, 21; Ioan 1:44; 21:2). Unii dintre aceştia au fost parteneri de pescuit şi
au fost obişnuiţi să lucreze împreună (Luca 5:7,10).
Biblia menţionează pescuitul cu ţepuşul sau cu
harponul (Iov 41:7, pentru un crocodil), cu undiţa (Iov 41:1-2; Isaia 19:8;
Matei 17:27), şi cu plasa. Plasele de pescuit pe care le menţionează Biblia
sunt mreaja care se arunca (Matei 4:18) şi năvodul care era mai mare şi care se
trăgea (Matei 13:47).
Pe Marea Galileii, pescarii au folosit bărci mici,
care se deplasau probabil cu ajutorul vâslelor (Ioan 6:19). Afirmaţia că vântul
le-a stat împotrivă (Matei 14:24) poate indica utilizarea unor ambarcaţiuni cu
pânză, aşa cum sunt astăzi bărcile de pescuit de pe lacul acesta (*CORĂBII ŞI
BĂRCI.) Pe Marea Galileii, deseori pescuitul se făcea noaptea (Luca 5:5; Ioan
21:3). În timpul zilei, pescarii puteau să-şi arunce mrejele de pe ţărm sau
umblând în apa de la ţărm (Matei 4:18). Năvodurile care erau mai mari erau
coborâte de mai mulţi bărbaţi din bărci (Luca 5:4). Peştii erau descărcaţi în
barcă (Luca 5:7), ori năvodunle erau trase pe ţărm (Matei 13:48; Ioan 21:8).
Apoi peştii erau sortaţi, cei care se vindeau se puneau în coşuri, iar cei care
nu se puteau folosi erau aruncaţi (Matei 13:48). Biblia nu spune nimic despre
pescuit ca o activitate recreativă.
III. Vânzarea şi pregătirea peştilor
În Ierusalim exista o poartă numită Poarta Peştilor
(probabil în partea de N a oraşului), prin care negustorii îşi aduceau peştii
ca să-i vândă locuitorilor oraşului (Ţefania 1:10). Din Neemia 3:16 ştim, după
exil, negustorii de peşte din Tir au locuit în oraş. În vremurile biblice,
metodele obişnuite de a găti peştele erau friptul (Ioan 21:9; Tobit 6:5) sau
sărarea şi uscarea lui (Tobit 6:5; Textul sinaitic). Peştele care era vândut în
Ierusalim de negustorii din Tir şi peştii mici folosiţi pentru a-i hrăni pe cei
5.000 odată, iar apoi pe cei 4.000 (Matei 14:17; 15:36) au fost probabil peşti
săraţi şi uscaţi. (*MÂNCARE)
IV. Peştii şi închinarea
Deuteronom 4:18 interzice cioplirea chipului unui
peşte cu scopuri idolatre. Nabateenii se închinau zeiţei-peşte Atargatis, la
Aşcalon.
V. Utilizări figurative şi simbolice
Oamenii care aveau ghinion (Eclesiastul 9:12) sau
care erau capturaţi de inamic (Habacuc 1:15) sunt comparaţi cu peştii prinşi
într-o mreajă. Pescuitul este folosit în Biblie ca o metaforă pentru judecata
lui Dumnezeu asupra naţiunilor sau indivizilor (de ex. Ieremia 16:16; Ezechiel
32:3). Isus i-a chemat pe ucenici să fie pescari de oameni (Matei 4:19). Împărăţia
cerurilor este asemănată cu un năvod (Matei 13:47).
Peştele a fost printre primele simboluri folosite
în arta creştină, deoarece literele cuvântului gr. ichthys au fost luate
ca acronim pentru Iesous Christos Theou Hyios Soter, „Isus Cristos, al lui Dumnezeu
Fiu, Mântuitorul" (vezi FJ. Dölger, IXQUS, 1928).
BIBLIOGRAFIE
G. Dalman, Arbeit und Sitte, 6, 1939, p.
343-370; G.S. Cansdale, Animals of Bible Lands, 1970; J.D.M. Derrett,
„Peter’s Penny", în Law in the New Testament, 1970, p. 247-265.
J.T.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu