regină
REGINĂ. „Împărăteasă" (ebr. malka,
gr. basilissa). Cuvântul nu este larg răspândit în Biblie. El este
folosit pentru a descrie femei din ţări în afara Palestinei, care aveau funcţia
de monarh care domneşte după propriul său drept. Astfel de exemple sunt
împărăteasa din *Seba (1 Împăraţi 10:1 comp. Matei 12:42; Luca 11:31) şi
*Candace, împărăteasa Etiopiei (Faptele Apostolilor 8:27).
În acelaşi sens cuvântul este folosit o dată în
istoria Israelului, cu referinţă la Atalia, care a uzurpat tronul lui Iuda şi a
domnit timp de 6 ani (2 Împăraţi 11:3). În istoria post-biblică a iudeilor,
Salomeea Alexandra, văduva lui Alexandru Iannaeus, l-a succedat la tron ca
împărăteasă, domnind 9 ani (76-67 î.Cr.)
Ca şi consoartă, soţia unui monarh domnitor nu era
de regulă preocupată de probleme de stat. Printre excepţiile cele mai demne de
remarcat se numără Bat-Şeba (1 Împăraţi 1:15-31) şi Izabela (1 Împăraţi 21).
Cea mai importantă femeie din casa împărătească, în Israel şi în Iuda, precum
şi în ţările învecinate, era împărăteasa-mamă. Ea ocupa o poziţie proeminentă
printre doamnele de la curte, şi şedea la dreapta monarhului (Bat-Şeba, 1
Împăraţi 2:19), purtând coroana (Nehuşta, 2 Împăraţi 24:8; Ieremia 13:18). În
istoria lui Iuda, împărăteasa-mamă a fost întotdeauna numită. Un împărat putea
avea mai multe soţii, însă avea o singură mamă, şi era obligat să o onoreze
(Exod 20:12). Faptul că acea funcţie era mai mult decât o funcţie onorifică
este evident din relatarea cu privire la Maaca, care a fost împărăteasa-mamă,
nu numai în timpul domniei fiului ei, Abiam, ci şi în timpul domniei nepotului
ei, Asa, până când acesta a îndepărtat-o de la tron din cauza idolatriei ei (1
Împăraţi 15:2, 10, 13; 2 Cronici 15:16). Împărăteasa caldeană din Daniel 5:10 a
fost probabil împărăteasa-mamă; acelaşi lucru este probabil valabil şi despre
împărăteasa persană din Neemia 2:6.
M.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu