sat
SAT. Satul menţionat în Biblie era de
obicei, la fel ca azi format dintr-un grup mic de case, distingându-se de *oraş
(Levitic 25:29, 31, etc.) prin faptul că nu era înconjurat de ziduri şi era
fără apărare (Ezechiel 38:11). Multe din „cetăţile" din VT şi NT pot fi
traduse cu sate. Cu toate acestea, distincţia dintre sat şi oraş nu este
întotdeauna clar făcută, de ex. Betleemul este numit oraş (gr. polis) în
Luca 2:4 şi sat (kome) În Ioan 7:42. Un sat poate creşte la dimensiunile
unui oraş (1 Samuel 23:7).
Satele erau adeseori grupate ca „fiice" (lit.
ebr.; Numeri 21:25, etc.) în jurul oraşului de care depindeau, ca şi comunităţi
agricole, din punct de vedere economic şi politic (Iosua 15:13-63). În timp de
război locuitorii satelor se retrăgeu la adăpostul zidurilor celui mai apropiat
oraş. Cuvântul semitic cel mai obişnuit pentru sat (ebr. kapar; acad. kapru)
poate nu se referă cu necesitate la această noţiune de „protecţie", ci
denotă mai mult un cătun sau sătuleţ la ţară (cf. Estera 9:19), localităţi
agricole sau aşezări suburbane din jurul oraşelor. Taberele nomazilor erau şi
ele numite „sate" (Geneza 25:16; Isaia 42:11), şi nume ca *Havot-Iair
poate reflecta tocmai aceasta. Satul putea avea propria conducere locală a
bătrânilor ei (Rut 4:2), şi uneori un altar sau un loc de închinare.
D.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu