Satir
SATIR. (sa’ir, „păros",
„ţap"). În ebr. pluralul (se’irim) este redat în Levitic 17:7
„satryrs" în vers. engl. (iar în trad. Cornilescu, „idolii" n.tr.) şi
în 2 Cronici 11:15 (VA, „demonii", VR „ţapii". Un înţeles similar
poate fi intenţionat şi în 2 Împăraţi 23:8, dacă ebr. se’arim
(„porţile"), care pare să nu aibă nici o semnificaţie în context, ar fi
privit ca o corupere a lui se’itim. Natura precisă a acestor
„păroşi" este obscură. Ei pot fi ţapi în sensul obişnuit al cuvântului,
sau zei cu înfăţişare de ţapi. Lor li se aduceau jertfe pe înălţimi, unde
preoţi speciali oficiau ritualurile.
De la ţapi la demoni era o tranziţie uşoară în
credinţele semitice (cf. *Ţapul ispăşitor"). Satirii, în aparenţă creaturi
demonice, dansau pe ruinele Babilonului (Isaia 13:21), şi figurau de asemenea
în imaginea dezolantă a Edomului (Isaia 34:14). (Vers. Cornilescu:
„stafiile" în loc de „satirii", iar trad. lui Gala Galaction:
„oamenii cu chip de ţap", în Isaia 13:21. În Isaia 34:14, Cornilescu
traduce „ţapii păroşi", iar Gala Galaction „făpturi omeneşti cu chip de
ţap" n.tr.).
BIBLIOGRAFIE
Oesterley şi Robinson, Hebrew Religion,
1930, p. 13, 64 ş.urm.; EBi (s.v. „satyr").
J.D.D.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu