schimbarea la faţă
SCHIMBAREA LA FAŢĂ. Evenimentul
schimbării la faţă este descris în Matei 17:1-8; Marcu 9:2-8; Luca 9:28-36. El
nu este amintit în Evanghelia după Ioan pe baza faptului că întreagă viaţa lui
Cristos a fost o manifestare a gloriei divine (Ioan 1:14, 2:11, etc.). Există
de asemenea o referire la aceasta în 2 Petru 1:16-18.
În evangheliile sinoptice evenimentul are loc
aproximativ la o săptămână după ce Petru mărturiseşte că Isus este Mesia. El a
luat pe cei trei ucenici care Îi erau cei mai apropiaţi, Petru, Iacov şi Ioan,
până la un munte (probabil Hermon, care se ridică la o înălţime de 2,814 m
deasupra nivelului mării). Acolo El a fost transformat (mai degrabă decât
schimbat la înfăţisare) iar hainele Îi străluceau într-o sclipire cerească.
Moise şi Ilie au apărut atunci şi au vorbit cu El, iar Petru I-a sugerat să
facă acolo trei corturi. Apoi s-a auzit o voce dintr-un nor, care a declarat
autoritatea şi divinitatea lui Cristos, după care viziunea s-a terminat.
Naraţiunea sugerează ca tot evenimentul a fost obiectiv, cu toate că mulţi
cercetători moderni au căutat să o descrie în termenii unei experienţe
subiective pe care a avut-o Isus sau Petru.
Schimbarea la faţă marchează o fază importantă în
revelarea lui Isus ca şi Cristosul şi Fiul lui Dumnezeu. Este o experienţă
similară cu botezul Lui (Matei 3:13-17; Marcu 1:9-11; Luca 3:21 ş.urm.). Aici
gloria Sa nu este revelată prin faptele Sale, ci într-un mod mai personal.
Gloria denotă prezenţa regală, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este în
mijlocul poporului Său.
Există mai multe caracteristici cu privire la
această relatare a căror semnificaţie este derivată din VT. Moise şi Ilie
reprezintă Legea şi Prorocii mărturisindu L pe Mesia astfel fiind împlinite şi
înlocuite de El. Fiecare din ei avuseseră o viziune a gloriei lui Dumnezeu pe
un munte, Moise pe Sinai (Exod 24:15) şi Ilie pe Horeb (1 Împăraţi 19:8).
Fiecare din ei au părăsit acest pământ fără vreun mormânt de care să ştim noi
(Deuteronom 34:6; 2 Împăraţi 2:11). Legea lui Moise şi venirea lui Ilie sunt
menţionate împreună în ultimele versete ale VT (Maleahi 4:4-6). Cei doi bărbaţi
la mormântul gol (Luca 24:4; Ioan 20:12) şi la înălţare (Faptele Apostolilor
1:10) şi „cei doi martori" (Apocalipsa 11:3) sunt uneori identificaţi cu
Moise şi Ilie. Vocea cerească: „Acesta este Fiul Meu preaiubit; de El să
ascultaţi" (Marcu 9:7), Îl identifică pe Isus nu numai ca şi Mesia ci de
asemenea ca şi Prorocul din Deuteronom 18:15 ş.urm..
Norul simbolizează acoperirea prezenţei divine
(Exod 24:15-18; Psalmul 97:2). La înălţarea la cer găsim un nor care L-a
acoperit pe Cristos de faţa ucenicilor (Faptele Apostolilor 1:9). Întoarcerea
lui Cristos va fi pe nori (Apocalipsa 1:7).
În Luca ni se spune că subiectul conversaţiei lor
era exodos-ul pe care El îl avea de îndeplinit la Ierusalim. Aceasta
înseamnă nu numai moartea Sa, ci şi evenimentele măreţe care au însoţit moartea
şi învierea Sa, ca mijloace ale răscumpărării poporului Său, reprezentată în
mod tipic de ieşirea din Egipt.
Schimbarea la faţă este de aceea un punct central
în revelaţia Împărăţiei lui Dumnezeu, pentru că ea priveşte înapoi la Vechiul
Testament şi arată cum Cristos îl împlineşte, priveşte la evenimentele măreţe
care au avut loc pe cruce, învierea, înălţarea la cer şi a doua venire. Petru a
greşit în încercarea sa de a permanentiza această experienţă. Lucrul de care
era nevoie atunci a fost doar prezenţa lui Isus şi atenţia la Cuvântul Său.
BIBLIOGRAFIE
G. H. Boobyer, St. Mark and the Transfiguration
Story, 1942; A. M. Ramsey, The Glory of God and the Transfiguration of
Christ, 1949.
R.E.N.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu