Sceva
SCEVA. Părintele real sau prezumtiv al
unui grup de şapte persoane care practicau magia şi care, dorind să-l imite pe
Pavel în Efes, au folosit cuvintele lui Isus pentru a scoate un duh; au fost
respinşi de duh şi atacaţi de cel care avea duhul: un incident care i-a
impresionat foarte adânc pe evrei şi pe cei dintre Neamuri (Faptele Apostolilor
19:13 ş.urm.). Povestirea a fost fără îndoială preţuită ca o demonstraţie a
faptului că „Numele Domnului" nu era o formulă magică cu efect automat.
Sceva este descris ca şi un „mare preot
iudeu". Cu toate că aceasta ar putea să denote că el este un membru al
famiilor mari preoţeşti, aici titlul de mare preot se pare că este adoptat de
sine doar pentru reclamă - tot aşa cum unii învăţători din zilele noastre se
numesc „Profesor". Se poate ca „Fiii marelui preot Sceva" să fi fost
titlul colectiv pentru această „firmă" itinerantă (vezi v. 13); un mare
preot iudeu era, în ochii păgânilor superstiţioşi, o sursă impresionantă de
cunoştinţe ezoterice. BA Mastin, totuşi, argumentează faptul că, în calitate de
preoţi, ei erau exorcişti autentici, chiar dacă fără succes.
Manuscrisele arată mai multe variante în detaliu.
BIBLIOGRAFIE
K. Lake şi H. J. Cadbury, BC, 1.4, p. 241-243; BA
Mastin, JTS s.n. 27, 1976, p. 405-412.
A.F.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu