serafimi
SERAFIMI. Singura menţionare a acestor
fiinţe cereşti în Scriptură este în viziunea de la început a lui Isaia (Isaia
6). Serafimii („serafim" în limba ebraică este formă de plural; este
incorectă traducerea încetăţenită de „serafimi"; pluralul corect ar fi
„seraf, serafi") erau asociaţi cu heruvimii şi ofanimii, având sarcina de
a face de gardă la tronul divin. Fiinţele cereşti pe care le-a văzut Isaia erau
sub o formă umană, aveau însă şase aripi, o pereche ca să-şi acopere faţa, o
pereche ca să-şi ascundă picioarele şi o a treia pereche pentru zbor. Aceşti
serafimi erau staţionaţi deasupra tronului lui Dumnezeu şi ei conduceau închinarea
divină. Unul cânta un refren pe care Isaia l-a înregistrat: „Sfânt, sfânt,
sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de slava Luil" (în
vers. Cornilescu „este plin de mărirea Lui"; n.tr.)
Atât de plin de putere era acest act de închinare,
încât pragurile Templului divin s-au zguduit şi locul sfânt s-a umplut de fum.
Prorocul se afla în umilire de sine înaintea lui Dumnezeu şi şi-a mărturisit
ticăloşia. Atunci unul dintre serafimi a zburat spre el cu un cărbune aprins
luat de la altar, şi în cadrul unui act de purificare l-a anunţat pe Isaia că
păcatul i-a fost iertat şi că vina i-a fost îndepărtată.
S-ar părea că pentru Isaia serafimii erau fiinţe
îngereşti responsabile cu anumite funcţii de pază şi de închinare. În orice
caz, ei par să fi fost făpturi morale distincte, nu doar nişte proiecţii ale
imaginaţiei sau personificări de animale. Calităţile lor morale erau
întrebuinţate exclusiv în slujirea lui Dumnezeu, şi poziţia lor era de o
asemenea natură încât ei aveau privilegiul de a îndeplini o lucrare
ispăşitoare, în timp ce concomitent preamăreau caracterul etic şi moral al lui
Dumnezeu.
Originea şi semnificaţia termenului ebr. sunt
incerte. Acel sarap din Numeri 21:6; Deuteronom 8:15 era un şarpe
veninos care i-a muşcat pe israeliţi în deşert, în timp ce Isaia 14:39; 30:6 se
referă la o reptilă care este menţionată frecvent în folclor (vezi D. J.
Wiseman, TynB 23, 1972, p. 108-110). Dacă substantivul este derivat de la ebr. sarap
„a arde complet", atunci serafimii pot fi agenţi ai purificării prin foc,
după cum ne indică Isaia 6. Sensul de „strălucitor, cei care strălucesc"
nu poate fi luat de la sarap.
O sculptură găsită la Tell Halaf (*GOZAN)
înfăţişează o făptură cu trup omenesc, două aripi la umeri şi patru aripi sub
mijloc (ANEP, nr. 655). Este datată în jurul anului 800 î.Cr. Pentru alte
reprezentări antice vezi *HERUVIMI.
BIBLIOGRAFIE
J. Strachan în HDB; H. S. Nash în SHERK (s.v.
„angel"); J de Savignac, VT 22, 1972, p. 320-325; H. Heppe, Reformed
Dogmatics, E.T. 1950, p. 210 ş.urm.
R.K.H.
A.R.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu