Seraia
SERAIA. (ebr. seraya, serayahu,
„Iahve a triumfat”).
1. Scribul lui David (2 Samuel
8:17, VSR „secretar"), numit şi „Şeia" (2 Samuel 20:25), „Şişa"
(1 Împăraţi 4:3), şi *„Şavşa" (1 Cronici 18:16).
2. Fiul lui Azaria şi mare preot pe
vremea lui Zedechia. El a fost dat la moarte de împăratul Babilonului la Ribla
(2 Împăraţi 25:18 = Ieremia 52:24).
3. Un fiu al lui Tanhumet,
netofitul, şi unul dintre căpitanii care s-a aflat printre cei pe care
Ghedalia, guvernator al Iudeii, i-a sfătuit să se supună caldeenilor (2
Împăraţi 25:23 = Ieremia 40:8).
4. Un fiu al lui Chenaz (1 Cronici
4:13-14).
5. Un simeonit, fiu al lui Asiel (1
Cronici 4:35).
6. Un preot care s-a reîntors cu
Zorobabel la Ierusalim (Ezra 2:2; Neemia 12:1,12).
7. Unul dintre cei care au
pecetluit legământul (Neemia 10:2), probabil acelaşi cu cel de la punctul 6.
8. Un preot, fiu al lui Hilchia
(Neemia 11:11) şi „domnul (după VKJ „conducătorul", după NIV
„supraveghetorul, administratorul"; n.tr.) Casei lui Dumnezeu" în
Ierusalimul post-exilic.
9. Unul dintre ofiţerii împăratului
Ioiachim, căruia împăratul i-a poruncit să-i aresteze pe Baruc şi pe Ieremia
(Ieremia 36:26).
10. Un prinţ al lui Iuda care l-a
însoţit pe împăratul Zedechia la Babilon în al patrulea an al domniei lui.
Seraia a dus cu el prorocia lui Ieremia împotriva Babilonului (Ieremia 51:59,
61). Unii îl asociază cu Seraia de la punctul 3. anterior.
J.D.D.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu