Simeon
SIMEON.
1. Al doilea fiu al lui Iacov prin
Lea (Geneza 29:33). Ebraicul sim’on a fost derivat de la sama’
(„a auzi") şi semnificaţia lui este dată în Geneza 29:33. Simeon a luat
parte alături de Levi la masacrarea bărbaţilor din Sihem ca urmare a
dezonorării surorii lor Dina (Geneza 34). El a jucat de asemenea un rol
proeminent în problema lui Iosif şi a fraţilor săi, fiind dat ca ostatic pentru
ca ceilalţi fraţi ai lui Iosif să se întoarcă împreună cu Beniamin. Se poate ca
Simeon să fi fost ales de Iosif deoarece jucase un rol principal în vinderea
lui Iosif în Egipt, sau se poate să fi fost ales deoarece el era următorul după
Ruben care acţionase mai responsabil decât ceilalţi (Geneza 37:21-22; 42:22).
În binecuvântarea lui Iacov Simeon şi Levi au fost mustraţi pentru natura lor
violentă, şi urmau să fie despărţiţi şi împrăştiaţi (Geneza 49:5-7). Fiii lui
Simeon au fost Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin, Ţohar şi Saul, fiu născut dintr-o
femeie canaanită (Geneza 46:10; Exod 6:15).
2. Seminţia lui Simeon. Numărul
celor din seminţie este dat ca fiind 59.300 în Numeri 1:22-23 şi 22.200 de
„familii" în Numeri 26:14. Ei urmau să-şi ridice corturile lângă Ruben
(Numeri 2:12-13). Seminţia lui Simeon se afla printre cele care trebuiau să fie
aşezate pe muntele Garizim şi să fie binecuvântate (Deuteronom 27:12), însă nu
a fost numită (împreună cu seminţia lui Isahar) în binecuvântarea lui Moise din
Deuteronom 33. În Ţara promisă i s-a dat o parte în extremitatea sudică şi a
ajuns să fie aproape absorbită în teritoriul lui Iuda (Iosua 19:1-9). Cetăţile
din acea regiune erau socotite ca aparţinând lui Iuda în Iosua 15:26-32,42 şi
în alte locuri. Iuda şi Simeon şi-au unit forţele la începutul cuceririi
Canaanului (Judecători 1:3,17), însă în mod limpede Iuda a fost seminţia mai
puternică. Fiii lui Simeon, în ciuda păstrării unei înregistrări genealogice,
nu s-au înmulţit atât de repede ca Iuda (1 Cronici 12:24-25). Totuşi, sub
Ezechia ei au câştigat o victorie asupra amaleciţilor (1 Cronici 4:41-43), şi
i-au furnizat lui David mai mulţi bărbaţi decât i-a dat Iuda (1 Cronici
12:24-25). Cronicarul pare să sugereze că Simeon a aparţinut împărăţiei de
nord, însă foarte mulţi simeoniţi i s-au alăturat lui Asa în restaurarea
adorării lui Iahve (2 Cronici 15:9). Seminţia nu este menţionată după exil şi
singura altă referinţă la ea este printre cei pecetluiţi în Apocalipsa 7:7,
unde este a şaptea pe listă.
3.Un strămoş al lui Isus (Luca 3:30).
4. Un bărbat din Ierusalim care era
neprihănit şi devotat şi care aştepta „mângâierea lui Israel" (Luca
2:25-35). El nu trebuie identificat cu rabinul Simon ben Hillel. El era unul
dintre cei rămaşi care aştepta venirea lui Mesia şi care primise o revelaţie
directă cum că nu avea să moară înainte de a-L vedea pe Mesia cu proprii lui ochi.
Când urma să aibă loc înfăţişarea lui Isus, el a fost călăuzit de Duhul să vină
în Templu. După ce L-a văzut pe Isus el a rostit imnul de slavă cunoscut în
prezent drept *Nunc Dimittis. El a văzut că Mesia avea să-l reabiliteze pe
Israel în ochii Neamurilor. Simeon a continuat să-i vorbească Mariei, care era
plină de uimire, despre rolul lui Cristos în cadrul Israelului. El urma să fie
asemenea unei pietre, făcându-i pe unii să cadă, iar pe alţii să se ridice. El
urma să fie un semn de care nu avea să se ţină seamă, ci împotriva căruia avea
să se vorbească (34). Propria ei suferinţă privind la viaţa şi moartea Lui urma
să fie acută şi El urma să dezvăluie cele mai tainice gânduri ale oamenilor
(35). După ce şi-a adus mărturisirea cu privire la Cristos, Simeon dispare fără
zgomot din imagine.
5. Un ucenic în Antiohia, cu daruri
profetice şi de învăţătură, care a fost unul dintre cei care i-au ordinat pe
Barnaba şi pe Saul în vederea primei lor călătorii misionare (Faptele
Apostolilor 13:1-2). El era numit Niger, ceea ce sugerează că era african, nu
s-a dovedit însă a fi aceeaşi persoană cu Simon din Cirena (Luca 23:26, etc.).
Aici VR şi VSR dau „Symeon", care este o redare mai normală a textului gr.
însă nu a celui ebr.
6. Versiunea arhaică a numelui lui Simon
Petru, folosită de Iacov în discursul lui către Conciliul de la Ierusalim
(Faptele Apostolilor 15:14). VR şi VSR traduc „Symeon". Unele manuscrise
bune redau Symeon şi în 2 Petru 1:1 (Cf. VRmg, NEB).
R.E.N.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu