Tamuz
TAMUZ. Zeitatea al cărei cult era
caracterizat prin jertfe rituale şi bocete. Într-o vedenie Ezechiel a văzut
femei şezând la poarta de N a *Templului din Ierusalim, jelindu-l pe Tamuz
(8:14). Cultul lui Tamuz este puţin cunoscut şi nu se ştie nicidecum dacă
jelirea pentru acest zeu avea loc în luna a 4-a a *calendarului babilonian,
lună care purta numele lui.
Tamuz a fost un păstor şi un domnitor sumerian
antediluvian care s-a căsătorit cu zeiţa *Iştar. Când el a murit ea l-a urmat
în lumea subpământeană pentru a încerca să-l elibereze, iar fertilitatea a
încetat pe pământ. S-a crezut cândva că moartea şi învierea lui Tamuz a fost
reflectată în dispariţia vegetaţiei în luna iunie şi renaşterea ei în primăvara
următoare.
Totuşi, din dovezile textuale se pare că este mai
probabil că el nu a înviat (JSS 7, 1962, p. 153), sau că, dacă a înviat a
făcut-o numai pentru o jumătate de an când locul său în lumea subpământeană a
fost luat de zeiţa Geshtinanna (BASOR 183, 1966, p. 31), sau a fost doar un
spirit care a venit împreună cu altele la jertfele funerare pregătite pentru el
(JSS 11, 1966, p. 10-15). Scrieri babiloniene redau cântări şi bocete pentru
acest zeu, dar spun prea puţin despre venerarea lui. Se pare că Tamuz a avut
închinători la Air şi Arad (BASOR 208, 1970, p. 9-13) şi mai târziu în *Fenicia
şi Siria unde este povestită o legendă similară despre Adonis (identificat în
*Egipt cu Osiris) şi Afrodita, al cărei templu de la Byblos (Ghebal) a fost un
centru al cultului în perioada elenistică.
BIBLIOGRAFIE
T. Jacobsen în W. L. Moran (ed.), Towards the
Image of Tammuz, 1970, p. 73-103; B. Alster, Dumuzi’s Dream, 1972,
p. 9-15; ANET, 1969, p. 637-642.
D.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu