Sinim, siniţii, Siena, Siene
SINIM, SINIŢII, SIENA, SIENE.
1. Ebr. sinim. O ţară
îndepărtată de unde se va întoarce poporul (Isaia 49:12), numită împreună cu
miază-noaptea şi cu apusul, deci este fie în S, fie în E (în LXX, „ţara
perşilor"). Cercetătorii au căutat o legătură cu clasicul Sinae (China),
dar este improbabil că evreii s-au aşezat într-un loc atât de îndepărtat în
perioada aceea. De aceea au fost propuse Sin (Pelusium, Ezechiel 30:15) sau Sin
în Sinai (Exod 16:1). Cea mai probabilă este identificarea cu Siena din Ezechel
29:10 şi Siene din Ezechel 30:6, de la graniţa de sud a Egiptului. Acesta este
egipt. swn, „piaţă", copticul Suan, modernul Aswan. O comunitate
evreiască ce locuia acolo în sec. al-5-lea î.Cr. ne-a lăsat multe papirusuri în
aramaică în care numele locului este scris swn, de aceea VR, VSR Seveneh
(*Siene în vers. Cornilescu, n.tr.) din Ezechiel 29 şi 30 este luat mai bine
„la Seven". „De la Migdol până la Siena" înseamnă de la un capăt al
Egiptului la celălalt. Siena, pe prima cataractă a Nilului, a fost fortăreaţa
şi baza pentru expediţiile în Nubia (Cuş), punct terminus pentru traficul
riveran şi o sursă de granit roşu pentru clădirile monumentale (sienit).
Manuscrisul cărţii lui Isaia găsit la Qumran (1Q Isa) sugerează că
„sieniţii" trebuie înlocuiţi cu sinim (Isaia 49:12); LXX are Siene
pentru Sin în Ezechiel 30:16.
2. Siniţii (ebr. sini) au
fost un popor canaanit (Geneza 10:17; 1 Cronici 1:15), care trebuie
identificaţi probabil cu o regiune aproape de Arqa, pe coasta libaneză, numită
în textele de la *Mari şi posibil în cele de la *Ebla. Numele supravieţuieşte
în Nahr as-Sinn şi este ugariricul syn, acadianul siyanu.
BIBLIOGRAFIE
E.G. Kraeking, BA 15, 1952, p. 50-68; The
Brooklyn Museum Aramaic Papyri, 1953, p. 21.
D.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu