Smirna
SMIRNA. Un oraş în provincia romană a
Asiei, pe ţărmul egeean a ceea ce este acum Turcia asiatică. În apropiere
exista o colonie grecească din vremurile foarte îndepărtate, dar aceasta a fost
capturată şi distrusă de către lidieni pe la sfârşitul sec. al 7-lea î.Cr. şi a
încetat să mai existe până când a fost refondată în aşezarea ei actuală de
către Lisimah, la începutul sec. al 3-lea î.Cr. A ajuns să fie unul dintre cele
mai prospere oraşe din Asia Mică. A fost portul natural pentru ruta comercială
antică ce trecea prin valea Hermus şi terenul agricol din imediata apropiere
era foarte fertil. Smirna a fost un aliat credincios al Romei cu mult înainte
ca puterea romană să devină suverană în estul Mediteranei. Sub imperiu, a fost
celebră pentru frumuseţea şi pentru măreţia construcţiilor ei publice. Acum
este Izmir, cel de-al doilea mare oraş din Turcia asiatică.
Probabil că Evanghelia a pătruns în Smirna la o
dată timpurie, poate din Efes (Faptele Apostolilor 19:10). „îngerul Bisericii
din Smirna" este destinatarul celei de-a doua scrisori (Apocalipsa 2:8-11)
dintre cele adresate „celor şapte biserici... din Asia." Ca şi în alte
oraşe comerciale, biserica a întâmpinat opoziţie din partea evreilor
(Apocalipsa 2:9; cf. 3:9). Descrierea lui Cristos ca Unul care a murit şi a
înviat (v. 8) poate să facă aluzie la renaşterea oraşului la o nouă
prosperitate după o lungă perioadă de obscuritate. „Cununa" era bogată în
asociaţii la Smirna. Ea poate sugera cununa câştigătorului la jocurile sportive
sau forma curentă de elogiu care folosea imaginea frumuseţii şi a gloriei oraşului
şi a clădirilor lui. Cf. şi Iacov 1:12. Chemarea la credincioşie (v. 10) este o
chemare adresată Bisericii de împlini în cel mai adânc sens reputaţia oraşului.
Acesta a fost dat ca exemplu pentru curajul cu care bătrânul episcop Policarp a
refuzat să se lepede de credinţă; el a fost martirizat aici în 155 d.Cr. sau
mai târziu. (vezi W. M. Ramsay, The Letters in the Seven Churches of Asia,
1904, cap. 19-20.; C. J. Cadoux, Ancient Smyrna, 1938; C. J. Hemer, Buried
History 11, 1975, p. 56-67).
E.M.B.G.
C.J.H.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu