Susa
SUSA. (VA Shushan), ale cărei ruine se
găsesc lângă râul Karun (*ULAI), în sud-vestul Persiei, a fost ocupată aproape
continuu din vremurile preistorice până când a fost abandonată de către
Seleucizi. Aici era capitala *Elamului, ale cărui inscripţii regale din
mileniul al II-lea au fost recuperate. Susa şi-a păstrat importanţa în timpul
domniei casiţilor, iar independenţa până în 645 î.Cr., când a fost jefuită de
Asurbanipal, care a exilat oameni din Susa (Susachiţi) în Samaria (Ezra 4:9).
Sub Ahemenizi Susa a înflorit ca unul din cele trei oraşe regale (Daniel 8:2;
Neemia 1:1). Darius I a construit aici un palat, ale cărui ruine, restaurate de
către Artaxerxes I (Longimanus) II (Mnemon) rămân, împreună cu Apadana, ca o
trăsătură arhitecturală persană remarcabilă din secolul al 5-lea î.Cr. Acest palat are un loc important în cartea
*Estera (1:2, 5; 2:3; 3:15 etc). (*AHAŞVEROŞ). Oraşul a fost excavat pentru
prima dată de către Loftus în 1851, după care operaţiile extensive au fost
preluate de către francezi.
BIBLIOGRAFIE
R. Ghirshman, Iran, 1963; E. M. Yamauchi, Near
East Archaeological Society Bulletin 8 1976, p. 5-14.
D.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu