Şimei
ŞIMEI. (În ebr. sim’i, probabil
derivat de la sema ’yahu, „Iahve a auzit"). Vechiul Testament
menţionează 19 bărbaţi numiţi Şimei. Primul menţionat este nepotul lui Levi
(Numeri 3:21), şi familia sa (şimeiţii) care au deţinut o parte din
responsabilitatea pentru menţinerea cortului întâlnirii ca teritoriul lor sfânt
(Numeri 3:25-26).
Cel mai cunoscut este Şimei fiul lui Ghera, un
beniaminit şi o rudă a lui Saul, care l-a blestemat pe David pentru că este „un
om al sângelui" (2 Samuel 16:5 ş.urm.). Referinţa pare să fie dublă: a.
Împăcarea lui David cu gabaoniţii (2 Samuel 21:1-10) prin faptul că el le-a dus
şapte dintre fiii şi nepoţii lui Saul pentru a fi spânzuraţi, din cauza
faptului că Saul îi ucisese pe gabaoniţi (v. 1); b. Rebeliunea lui
Absalom, care ar fi adus domnia lui David la un sfârşit, şi astfel ar fi fost o
recompensă dreaptă pentru sângele vărsat în casa lui Saul înaintea unirii lui
Iuda cu Israel; de fapt David nici nu a fost responsabil pentru omoruri (2
Samuel 3:6-27; 4:8-11). David pare să fi acceptat acest lucru cu umilinţă,
crezând că Şimei a adus o avertizare din partea Domnului (2 Samuel 16:11-12),
ca şi când ar fi admis că el era cauza tuturor acestor omoruri. Mai târziu,
totuşi, David şi-a dat seama că Şimei a semănat neînţelegere şi era astfel un
om fără conştiinţă (1 Împăraţi 2:8-9). Solomon a arătat milă faţă de Şimei,
dându-i un loc în Ierusalim; însă, ca răsplată pentru ura acestuia faţă de David,
Solomon a dat ordin ca Şimei să fie omorât cu trei ani mai târziu, din motive
(greşite) că ar fi plănuit trădarea în complicitate cu filistenii din Gat (1
Împăraţi 2:36-46).
C.H.D.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu