Tadeu
TADEU. Acest nume apare numai în lista
celor 12 apostoli (Matei 10:3; Marcu 3:18). Echivalentul din Luca 6:16 este
„Iuda, fiul lui Iacov" (vezi de asemenea Faptele Apostolilor 1:13). În
Matei 10:3 traducerea VA redă „Lebbaeus (Levi), zis şi Tadeu". Majoritatea
criticilor textului redau simplu „Tadeu" şi consideră că „Lebbaeus
(Levi)" este o interpolare în Textul Apusean, deşi unii au sugerat că
numele corect este „Lebbaeus" iar „Tadeu" a fost introdus în Marcu
3:18. „Tadeu" probabil că este derivat de la cuvântul aram. tad,
care înseamnă „sân de femeie", şi sugerează căldura caracterului şi
devotementul aproape feminin. „Lebbaeus" derivă de la termenul ebr. leb,
„inimă", şi poate fi o explicaţie a celuilalt nume. Au fost făcute
încercări de a deriva „Tadeu" de la „Iuda" şi „Lebbaeus" de la
„Levi".
Se pare că există suficiente motive pentru a crede
că Tadeu trebuie identificat cu „Iuda, fiul lui Iacov" (vezi F. F. Bruce, The
Acts of the Apostles, 1951, p. 73). Numele „Iuda" nu a fost prea
popular după cele întâmplate cu Iuda Iscarioteanul şi poate că acesta este
motivul pentru care numele nu este folosit în Matei şi Marcu.
Literatura post-canonică nu ne ajută să obţinem o
imagine mai clară, dar Ieronim spune că Tadeu a fost numit de asemenea
„Lebbaeus" şi „Iuda, fiul lui Iacov", şi că a fost trimis în misiune
la Abgar, regele din Edessa. Eusebius, pe de altă parte, l-a considerat unul
dintre Cei Şaptezeci. Se crede că menţionarea Evangheliei lui Tadeu în unele MS
ale documentului Decretum Gelasii este o eroare de copiere.
R.E.N.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu