taină
TAINĂ.
I. În Vechiul Testament
În VT cuvântul apare numai în secţiunea aramaică
din Daniel (2:18-19, 27-30, 47; 4:9), unde LXX redă termenul aramaic raz
prin mysterion. În acest context cuvântul poartă o conotaţie
specializată, şi asemenea expresiei „este în ceruri un Dumnezeu, care descoperă
tainele" (2:28), înseamnă ceva ce este ascuns şi trebuie să fie făcut
cunoscut. Dar chiar şi aici înţelesul termenului nu este înrudit cu cel din NT,
întrucât tainele despre care vorbeşte Daniel în acest capitol sunt conţinute în
planul etern al lui Dumnezeu şi care sunt descoperite de El slujitorilor Săi
(„ce se va întâmpla", 2:29).
Folosirea termenului raz, „taină" cu termenul înrudit pesar, „soluţie", „interpretare", „tălmăcire", a fost preluată de secta de la Qumran iar utilizarea acestei terminologii a furnizat un cadru pentru înţelegerea termenului mysterion din NT.
II. În Noul Testament
a. Înţelesul
Înţelesul termenului mysterion în gr.
clasică este „orice lucru ascuns sau secret" (HDE, 3, p. 465), şi a fost
folosit mai ales la plural (ta mysteria) pentru a se referi la riturile
sacre ale religiei misterelor a grecilor la care puteau participa numai cei
iniţiaţi. Verbul de bază este myo, care înseamnă în esenţă „a închide
buzele (sau ochii)" (lat. mutus). Dar în timp ce „taină" poate
însemna - şi în sensul contemporan are adesea sensul de - o taină pentru care
nu poate fi găsit un răspuns, aceasta nu este o nuanţă a termenului mysterion
în gr. biblică şi în cea clasică. În NT mysterion indică o taină care
este revelată, sau a fost revelată, care este divină prin amploarea sa şi care
trebuie să fie făcută cunoscută de Dumnezeu oamenilor prin Duhul Său. În felul
acesta termenul se apropie foarte mult de cuvântul apokalypsis din NT,
„revelaţie", mysterion este o taină temporară, care după ce este
revelată, cunoscută şi înţeleasă - nu mai este o taină; apokalypsis este
o posibilitate ascunsă temporar, care aşteaptă să fie revelată pentru a se
realiza şi pentru a fi înţeleasă (vezi 1 Corinteni 1:7, de ex. unde apokalypsis
este folosit adesea cu referire la Cristos Însuşi; în Romani 8:19 Pavel descrie
creaţia care aşteaptă cu înfocare apokatastasis din epoca viitoare de
glorie, care urmeză să fie revelată (apokalyphthenai) la apokalypsis
fiilor lui Dumnezeu).
b. Folosirea termenului
(i) În evanghelii. Singurul loc în care
cuvântul mysterion apare în evanghelii este în Marcu 4:11 = Matei 13:11
(plural) = Luca 18:10. Aici termenul este folosit pentru a se referi la
Împărăţia lui Dumnezeu, a cărei cunoaştere - pentru simplul motiv că este „a
lui Dumnezeu" - este rezervată pentru cei cărora le este „dată".
Ca rezultat, taina nerevelată este ascunsă în *„pilde"
pentru cei din afară (exo).
(ii) În Epistolele lui Pavel. Pavel
foloseşte cuvântul frecvent şi în afară de cele patru cazuri când cuvântul
apare în Apocalipsa şi de cele trei din evangheliile sinoptice, cuvântul mysterion
apare în NT mai ales în Epistolele lui Pavel (21 ori). Există patru aspecte ale
teologiei lui Pavel cu privire la mysterion.
1. Taina mysterion este eternă prin sfera
ei, în măsura în care este raportată la planul divin de mântuire, Heilsgeschichte.
„Taina" este vestea bună care formează conţinutul revelaţiei lui Dumnezeu
(cf. Efeseni 6:19); este taina lui Dumnezeu Însuşi, care se concentrează asupra
lui Cristos (Coloseni 2:2, unde citim tou mysteriou tou theou, Christou
cu P46, B, ş.a.; cf. 1 Corinteni 2:1, unde B, D şi alte MS conţin martyrion
în loc de mysterion). În felul acesta taina este conţinută în planurile
eterne ale lui Dumnezeu şi este ascunsă în El (Efeseni 3:9), fiind decretată
„mai înainte de veci" (1 Corinteni 2:7) şi declarată ca sophia lui
Dumnezeu, ascunsă cu un văl de priceperea omenească în toate epocile (1
Corinteni 2:8; Romani 16:25, unde participiul adjectival este sesigemenon),
dar aşteptând să fie dezvăluită.
2. Taina este istorică prin vestirea ei. Această
taină este de asemenea „taina lui Cristos", vestită în mod istoric şi
definitiv de către Dumnezeu în Cristos Însuşi (Efeseni 1:9; 3:3 ş.urm., unde mysterion
este descrisă ca fiind revelată lui Pavel kata apokalypsin; cf. Coloseni
4:3) „la împlinirea vremii" (Galateni 4:4). Pavel a fost însărcinat să
propovăduiască (Efeseni 3:8 ş.urm.; cf. 1 Corinteni 4:1) tocmai această taină,
centrată şi declarată în persoana Domnului Isus Cristos, prin a cărui moarte
Dumnezeu ne împacă cu Sine (2 Corinteni 5:18 ş.urm.; cf. 1 Corinteni 2:2). În
Epistola sa către efeseni Pavel analizează pe fondul unei mişcări generale şi
treptate spre o inclusivitate cristocentrică (vezi J. A. Robinson, Ephesians,
1903, p. 238 ş.urm.), ideile dominante înrudite de „nădejde" şi
„taină". Cristos este nădejdea oamenilor (1:12) şi a universului (1:10) şi
ca rezultat noi avem o nădejde care este atât glorioasă (1:18) cât şi reală;
creştinul este mântuit deja şi înviat împreună cu El (2:4-6, unde verbele sunt
la timpul aorist). Nu numai atât, ci totodată - şi acesta este caracterul
tainic al mysterion pe care a fost trimis să o predice Pavel şi de care
se ocupă în principal - nădejdea nouă, şi astfel viaţa nouă în Cristos, care
sunt accesibile deopotrivă evreilor şi ne-evreilor (3:8; cf. Coloseni 1:27,
unde conţinutul tainei este descris: „Cristos în voi, nădejdea slavei").
3. Taina este spirituală în percepţia sa. Am văzut
deja din evangheliile sinoptice că taina Împărăţiei este percepută în mod
spiritual. Pavel reţine această idee atunci când priveşte taina lui Cristos
(care se concentrează în special asupra faptului că cei dintre Neamuri sunt
„împreună moştenitori") ca fiind revelată apostolilor şi prorocilor de
Duhul (en pneumati, Efeseni 3:5; vezi şi 1 Corinteni 13:2; 14:2). În
acest context trebuie înţeles termenul aşa cum este folosit de Pavel în
legătură cu căsătoria creştină (Efeseni 5:32) şi „omul nelegiuirii" (2
Tesaloniceni 2:7). Semnificaţia divină a acestor „taine" este înţeleasă
prin asociere cu revelaţia şi priceperea spirituală (cf. şi Apocalipsa 17:3-7).
4. Taina este escatologică prin rezultatul ei.
Taina care a fost revelată la timpul potrivit continuă să aştepte împlinirea
divină în eternitate. Acesta este sensul în care trebuie înţeles termenul în
Apocalipsa 10:7: „taina lui Dumnezeu", vestită deja, va fi împlinită fără
întârziere în mod colectiv, „în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din
trâmbiţa lui". Lucrul acesta este la fel de adevărat cu privire la
termenii mântuirii personale - „taina transformării" atunci când va suna
trâmbiţa, taina faptului că ceea ce este muritor va fi înlocuit de ceea ce este
nemuritor (1 Corinteni 15:51 ş.urm.). O asemenea taină, chiar şi atunci când
este făcută cunoscută, ne copleşeşte prin profunzimea ei care este de fapt
înţelepciunea şi cunoaşterea lui Dumnezeu Însuşi (Coloseni 2:2).
Folosirea cuvântului „taină" cu referire la
sacramente (Vulg. traduce mysterion cu „sacramentum") este în
întregime post-biblică.
BIBLIOGRAFIE
E. Hatch, Essays in Biblical Greek, 1889, p.
57-62; C. L. Milton, The Epistle to the Ephesians, 1951, p. 86-90; G. Bornkamm,
TDNT 4, p. 802-828.
S.S.S.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu