Urim şi Tumim
URIM ŞI TUMIM. În asociere cu
slujba de mare preot, Dumnezeu a conceput un mod de a da călăuzire poporului
Său (Deuteronom 33:8, 10) şi în special liderilor poporului (Numeri 27:21, vezi
mai jos). Totuşi, nu ni se explică aproape nimic cu privire la acest mod de
călăuzire. Cuvintele Urim şi Tumim nu au fost explicate satisfăcător din punct de
vedere etimologic şi nu este scris nimic despre tehnica prin care era dată
călăuzirea. Un alt mister este dispariţia acestor Urim şi Tumim din viaţa
naţională la începutul monarhiei (de ex. 1 Samuel 23:6) şi este întrevăzută
renaşterea folosirii în Ezra 2:63 şi Neemia 7:65.
Trei pasaje prezintă un interes deosebit. Abiatar a
venit la David (1 Samuel 23:6) cu „efodul". Este logic să presupunem că
acesta a fost efodul de mare preot, nu efodul preoţesc obişnuit (1 Samuel
22:18), pentru că altfel nu ar avea sens menţionarea lui. Dacă avem în vedere
restul întâmplării putem presupune că aici „efodul" este un termen
cuprinzător pentru toată îmbrăcămintea marelui preot: efodul-pieptar-Urim (cf.
Exod 28:28-30; vezi 1 Samuel 14:18, unde „chivot" (în LXX „efod") pare
să includă de asemenea echipamentul oracular al marelui preot). David (1 Samuel
23:9-12) pune întrebări directe şi obţine răspunsuri afirmative. De fapt, nu
întâlnim nici un caz în care răspunsurile să fie negative. Al doilea pasaj este
1 Samuel 14 şi prezintă similarităţi: vezi 14:3, 41 şi 23:6, 9; observaţi
titlul identic din 14:41; 23:10 (o formulă obişnuită?). Potrivit TM, Saul cere:
„Dă lucruri perfecte" (tamim, înrudit probabil cu Tumim). VSR acceptă
reconstituirea textului de aici pe baza LXX şi citim: „Dacă vina este a mea sau
a lui Ionatan... dă Urim... dacă vina este a poporului Tău... dă Tumim".
Al treilea pasaj arată că Urim şi Tumim nu putea fi forţat să dea un răspuns: 1
Samuel 28:6; cf. 14:36-37.
Este extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil să
oferim o sugestie coerentă pe baza acestor dovezi. H. H. Rowley speculează că
Urim (înrudit cu ’arar, „a blestema") dă răspunsul negativ iar
Tumim (înrudit cu tamam, „a fi perfect") dă răspunsul afirmativ. Pe
baza presupunerii că Urim şi Tumim erau două obiecte plate, fiecare cu o faţă
„da" şi una „nu", care erau aruncate într-o pungă (cf. Proverbe
16:33); răspunsurile posibile erau „da" (doi Tumim) şi „nu" (doi
Urim), sau „nici un răspuns" (un Urim şi un Tumim). Lucrul acesta este
interesant şi plauzibil, dar, desigur, trebuie să se bazeze în parte pe o
reconstituire din 1 Samuel 14:41 şi să ignore lipsa răspunsurilor negative.
BIBLIOGRAFIE
H. H. Rowley, The Faith of Israel, 1956, p.
28 ş.urm.; VT 12, 1962, p. 164 ş.urm.; Josephus, Ant. 3. 214-218; S. R. Driver,
Notes on the Hebrew Text of the Books of Samuel, 1913, p. 117; J.
Mauchline, I and II Samuel, 1971.
J.A.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu