zarzavaturi

zarzavaturi

  08:22    

---

ZARZAVATURI. (Ebr. zero’im, „seminţe", Daniel 1:12; zere‘onim, seminţe, mgVR „ierburi", Daniel 1:16). Un termen general pentru ceea ce este semănat, însă indicând de obicei seminţe comestibile care pot fi fierte, cum sunt lintea, fasolea, etc.). În contextul cuvântul biblic este folosit cu privire la zarzavaturile pe care le-a cerut Daniel şi prietenii săi, în locul mâncărurilor somptuoase de la masa regelui.

Cuvântul ebr. pol (2 Samuel 17:28) indică „boabele" aduse lui David şi oamenilor săi. În Ezechiel 4:9 se face o referire la aceste „boabe" ca un substitut pentru făina de grâu pe timp de foamete. Probabil că pâinea lui Ezechiel nu a încălcat legea levitică împotriva amestecării unor seminţe diferite (vezi ICC, ad loc.). Mişna foloseşte acelaşi cuvânt însoţit de adjectivul naţional pentru boabe egiptene, la fel cum scriitorii greci folosesc cuvântul kyamos. Există controverse cu privire la specia exactă întrucât cuvântul arab modern are un înţeles larg; în vremurile biblice existau mai multe plante din familia fasolei, cum sunt bobul mare de grădină (Vicia faba), năutul (Cicer arietinum) şi lintea (Lens culinaris).

Zarzavaturile erau cultivate în grădini (Deuteronom 11:10; 1 Împăraţi 21:2), alte plante cum sunt prazul, ceapa şi pepenii erau cultivate în culturi. Multe plante sălbatice erau culese pentru a fi folosite ca zarzavaturi şi *ierburi (condimente). Vezi de asemenea *AGRICULTURĂ.

Castraveţii (Ebr. qissu’im). Unul dintre alimentele care i-au făcut pe oameni să fie nemulţumiţi în timpul călătoriei prin pustia Paran, tânjind după plăcerile Egiptului (Numeri 11:5). Este foarte probabil că a fost castravetele Cucumis melo, care era bine cunoscut în Egiptul antic, şi nu castravetele din zilele noastre, Cucumis sativus, care este originar din India şi care a pătruns în zona mediteraneană mai târziu.

„Coverca" despre care Isaia 1:8 spune că a fost într-un „câmp de castraveţi" (evr. miqsa) era o colibă primitivă din lemn, sprijinită pe patru stâlpi, sau o colibă simplă. Adăpostea pe paznicul care păzea plantele, dar după ce se încheia sezonul, coliba era abandonată şi era lăsată în părăsire, oferind imaginea unei dezintegrări complete.

Ceapa (Ebr. besalim). Ceapa (Allium cepa) este menţionată numai o singură dată în Biblie (Numeri 11:5). A fost întotdeauna un aliment comun şi apreciat, despre care se considera că posedă proprietăţi medicinale. Cultivată de egipteni din cele mai vechi timpuri, ceapa este reprezentată în unele picturi din mormintele lor.

Lintea (Ebr. ‘adasim). O plantă mică asemănătoare cu mazărea (Lens culinaris, numită în trecut Lens esculenta sau Ervum lens) din familia mazărei, lintea este crescută cu uşurinţă şi continuă să fie o plantă favorită în pretutindeni Orientul Apropiat. Seminţele prăjite sunt socotite cea mai bună mâncare ce poate fi luată într-o călătorie lungă sau în caz de urgenţă (cf. Ezechiel 4:9). Lintea a fost folosită pentru „fiertura" asociată cu Esau (Geneza 25:29-34) şi a fost între mâncărurile aduse lui David la Mahanaim (2 Samuel 17:28). Un câmp de linte este menţionat în 2 Samuel 23:11-12 ca scena isprăvilor curajoase ale unui războinic israelit împotriva filistenilor, vezi D. Zohary: „Stămoşul sălbatic şi locul de origine al lintei cultivate", în Economic Botany, 26, 1972, p. 326-332.

Pepenii (Ebr. ’abattihim). Menţionaţi în Numeri 11:5. Referirea este la pepenele verde (Citrullus vulgaris), un membru al familiei plantelor cucurbitacee, cu fructe al căror interior este alb sau roşu; pepenii au fost cultivaţi din cele mai vechi timpuri în Egipt şi în Orient, iar seminţele lor au fost găsite frecvent în morminte egiptene.

Prazul (Ebr. hasir, „iarbă"). Numai în Numeri 11:5; în altă parte cuvântul ebr. este tradus „iarbă". Prazul din Egiptul antic, judecând după exemplarele găsite în morminte, a fost prazul de salată (Allium kurrat) cu frunze ca iarba, mai înguste decât cele ale prazului obişnuit (Allium porrum). Amândouă acestea sunt varietăţi cultivate ale Allium ampeloprasum care creşte sălbatic.

Usturoiul (Ebr. sumin). Un fel de ceapă bine cunoscută în Egiptul antic şi după care tânjeau israeliţii în pustie (Numeri 11:5). Usturoiul (Allium sativum) se deosebeşte de alte specii de ceapă prin faptul că are „căţei", în locul unui bulb tunicat; nu se seamănă şi nu este cunoscut în stare sălbatică.

F.N.H.