zel, râvnă
ZEL, RÂVNĂ. În sensul
modern, zel înseamnă fervoarea pentru promovarea unei cauze sau pentru aducerea
unui serviciu. Cuvintele corespunzătoare ebr. şi gr. din Biblie pot avea un
sens negativ. Astfel, qana’ (verb), qin’a (substantiv) sunt
traduse adesea *„invidie", „invidios" (ca în Galateni 26:14; Psalmul
37:1) sau *„gelos", „gelozie" (Geneza 37:11; Iov. 5:2) şi
„patimă" (vers. Cornilescu: „pizmă" n.ed.) Proverbe 14:30, sau
„zel", în sens pozitiv (2 Samuel 21:2).
Expresia „râvna Domnului (oştirilor)" apare de
mai multe ori (2 Împăraţi 19:31; Isaia 9:7; 37:32; cf. Isaia 26:11; 63:15) şi
înseamnă preocuparea Lui geloasă pentru poporul Său şi pentru bunăstarea lor:
relaţia lor cu El este ca şi aceea dintre o soţie şi soţul ei, şi de aceea în
Isaia 59:17 NEB traduce „mânie geloasă" (vers. Cornilescu: „gelozie",
n.ed.) (ebr. qin’a).
Şi în NT termenii gr. zeloo (verb) şi zelos
(substantiv) pot avea un sens negativ şi un sens pozitiv, în funcţie de
context. Termenul este tradus „invidie" (Faptele Apostolilor 7:9),
„pizmă" (Faptele Apostolilor 5:17) şi „a pofti" (Iacov 4:2), dar este
tradus în sens pozitiv ca „umblaţi" (urmăriţi, doriţi cu tărie) (1
Corinteni 12:31), „plini de râvnă" (Galateni 4:17) sau „râvnă" (2
Corinteni 7:7). Dar „gelos" poate avea şi un sens pozitiv. În 2 Corinteni
11:2 Pavel este „gelos" (zeloo) pentru convertiţii săi, „cu o
gelozie sfântă" (zelos), fără să se refere aici la gelozia umană
asociată cu posesiunea egoistă sau cu preocuparea pentru propria sa reputaţie,
ci gelozia pe care un om o simte pentru persoana iubită; o gelozie
„divină" este simţită de Dumnezeu Însuşi cu privire la poporul Său, care
se află faţă de El ca într-o relaţie matrimonială (cf. Exod 20:5; 34:14;
Deuteronom 5:9, etc.).
Termenul zelotes, *„zelot", este
folosit cu privire la apostolul Simon (Luca 6:15; Faptele Apostolilor 1:13),
numit în Matei 10:4 şi Marcu 3:18 Simon Canaanitul, unde expresia ho
kananaios s-ar putea să fie o traducere a cuvântului aramaic qan’an,
„zelot". Zelotes apare de asemenea în 1 Corinteni 14:12, unde
cititorii lui Pavel care sunt zeloşi pentru manifestarea Duhului sunt îndemnaţi
să caute (zetes) să exceleze în edificarea bisericii, adică, să-şi dea
seama că scopul darurilor spirituale este binele comun şi nu nişte scopuri
egoiste. În altă parte zelotes este tradus „zelos" (sau, „plin de
râvnă") (Faptele Apostolilor 21-20; 22:3; Galateni 1:14; Tit 2:14; 1 Petru
3:13).
Verbul spoudazo este tradus „căutaţi"
(2 Petru 1:10), „îmi voi da osteneala" (2 Petru 1:15), „siliţi-vă" (2
Petru 3:14), „am căutat" (Galateni 2:10; Efeseni 4:3; 1 Tesaloniceni 2:17;
2 Timotei 2:15; 4:9, 21), „grăbeşte-te" (Tit 3:12), „să ne grăbim"
(Evrei 4:11). Adjectivul spoudaios apare în 2 Corinteni 8:17, 22, iar
adverbul spoudaios în Luca 7:4, Filipeni 2:28; 2 Timotei 1:17, Tit 3:13.
Substantivul spoude este tradus „râvnâ" (Romani 12:8, 11; 2 Corinteni
7:12), „grabă" (Marcu 6:25; Luca 1:39), „râvnă" (2 Corinteni
8:7-8,16; Evrei 6:11), „silinţă" (2 Petru 1:5).
BIBLIOGRAFIE
H.C. Hahn, NIDNTT 3, p. 1166-1168; A. Stumpf, TDNT
2, p. 877-888; G. Harder, TDNT 7, p. 559-568.
N.H.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu