Doamne, laudele mele
Doamne, laudele mele
cât ar semăna-ntre ele
ca şi nişte stropi de rouă,
— totuşi fiecare-i nouă,
precum nouă-i fiecare
mângăiere şi-ndurare
lacrimă şi bucurie
care mi le dai Tu mie.
Doamne, laudele mele
de-ar fi cât un cer de stele
de-ar fi cât un câmp de floare
de-ar fi cât nisip la mare
de-ar fi câtă iarbă moale
de-ar fi câtă fruză-n vale
— n-ar ajunge-n veşnicie
pentru câte-mi dai Tu mie.
Doamne, nouă-i orice seară
ce-n odihnă mă-nfăşoară
nouă-i orice dimineaţă
luminată de-a Ta faţă,
nouă-i orice zi-nsorită,
peste munca mea rodită
nouă-i orice bogăţie
care-ntr-una Tu-mi creşti mie.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu