Eu nu mă plâng
Eu nu mă plâng de lupte
căci singur mi le-am vrut
— c-o să le am pe lume
ştiam de la-nceput.
Ştiam numai necazuri
că-n lume o să am
când calea mântuirii
s-o iau mă hotăram.
Ştiam cu ce-i unită
umblarea cu Isus,
ştiam că doar cu jertfe
ştiam, că mi s-a spus.
Dar după ani de luptă
azi când le-am îndurat,
mai om mă simt fiindcă
am ars şi-am sângerat.
Mai una cu-Adevărul
spre care-am pătimit
de care n-aş fi vrednic
să nu fi suferit.
Decât un drum prin iarbă
şi-un rod uşor cules
mai bine-urcuş eroic
spre Ţelul meu ales.
Am vrut aşa credinţă
să am spre-al meu Stăpân
când El e-n suferinţă
alături să-I rămân.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu