Vă recomandăm:

Vă recomandăm:

A B C D E F G H I Î J L M N O P R S Ş T Ţ U V Z

Aşera


AŞERA. Zeiţă mama canaanită, menţionată în textele de la Ras Shanvra (’atât) ca zeiţă a mării şi soţie a zeului El, dar în VT este asociată cu Baal (de ex. Judecători 3:7). Deşi VT se referă uneori la Aşera ca la o zeiţă (de ex. 1 Împăraţi 18:19; 2 Împăraţi 23:4; 2 Cronici 15:16; în rom. „Astartea"), numele este folosit şi pentru a desemna un chip care a ajuns să reprezinte acea zeitate (de ex. 1 Împăraţi 15:13). Israeliţilor li s-a poruncit să taie (de ex. Exod 34:13) sau să ardă (Deuteronom 12:3) aşerim ale canaaniţilor şi, de asemenea, li s-a interzis să aşeze „o aşera de orice fel de pom" lângă altarul lui Dumnezeu (Deuteronom 16:21). Din aceste texte se pare că obiectul era din lemn şi probabil că constituia o imagine specifică. O bucată de lemn carbonizat, lungă de vreo 1,2 m, descoperită în altarul de la Ai, datând de la începutul epocii bronzului, a fost considerată de unii că ar putea fi o aşera, dar în prezent mulţi cercetători resping ideea că obiectul a fost un stâlp şi preferă să folosească traducerea „imagine-aşera" în textele unde este întâlnit termenul. În traducerea engl. VA cuvântul este tradus întotdeauna „dumbravă" sau „crâng" (în traducerea românească, termenul este tradus „stâlp idolesc", „idol", „idolul Astarteii", etc., n.tr.)

BIBLIOGRAFIE
W. L. Reed, The Asherah in the Old Testament, 1949; A. Caquot, M. Sznycer şi A. Herdner, Textes Ougaritiques, 1, 1974, p. 68-73; J. C. de Moor în TDOT, p. 438-444; R. Patai, JNES 24, 1965, p. 37-52; W. F. Albright, Archaeology and the Religion of Israel, 1953, pp. 77-79; J. Marquet-Krause, Les Fouilles de ’Ay (et-Tell) 1933-1934..., 1949, p. 18

T.C.M.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: