Macedonia
MACEDONIA. Un ţinut
aşezat în centrul câmpiilor golfului Tesalonic, care urcă în sus pe marile văi
ale râurilor până în Munţii Balcani. Aceste ţinuturi erau renumite pentru
cherestea şi metale preţioase. Ţara a fost condusă în antichitate de cavalerii
care aparţineau unei dinastii elenizate; regii Macedoniei au dominat afacerile
Greciei începând cu cel de-al patrulea secol î.Cr., iar apoi dinastiile de după
Alexandru Macedon au domnit pretutindeni în Mediterana de răsărit, până când au
fost întrecute în superioritate şi putere de romani. Monarhia statului a fost
prima desfiinţată în anul 167 î.Cr., când Macedonia a fost constituită într-o
serie de patru federaţii de republici (structură la care este posibil să se
refere Faptele Apostolilor 16:12), completând astfel procesul ei de elenizare.
Ulterior ele au fost grupate sub conducere provincială romană şi, până la
consolidarea Moesiei şi a Traciei ca provincii în perioada Noului Testament, aceste
provincii au fost puternic întărite împotriva agresiunii din nord. Provincia
cuprindea partea de nord a Greciei de astăzi, de la Marea Adriatică până la
râul Hebrus, şi era traversată de Via Egnatia, principalul drum care lega
Italia de Răsărit. După anul 44 î.Cr., proconsulul şi-a stabilit reşedinţa la
Tesalonic, în timp ce adunarea statelor greceşti s-a întâlnit la Berea,
reşedinţa cultului imperial. Provincia a inclus şase colonii romane, printre
care era şi Filipi. Au existat de asemenea comunităţi organizate pe triburi. În
ciuda acestei diversităţi, în mod normal, NT se referă la această zonă ca la o
unitate geografică, după felul în care romanii întrebuinţau cuvântul.
Vedenia lui Pavel în care i se arată „un om din
Macedonia" (Faptele Apostolilor 16:9) marchează o nouă linie de dezvoltare
a metodelor sale de evanghelizare. La Filipi (Faptele Apostolilor 16:37) el a
profitat pentru prima dată de un mediu cu un grad înalt de civilizaţie. El s-a
bucurat de sprijin în cercurile intelectuale din care făcea parte în mod
natural (Faptele Apostolilor 16:15; 17:4, 12), în contrast cu ostilitatea pe
care a întâlnit-o din partea unor astfel de intelectuali la o dată anterioară a
călătoriilor sale misionare (Faptele Apostolilor 13:50; 14:5). El îşi aducea
aminte de Macedonia cu o afecţiune deosebită (1 Tesaloniceni 1:3; Filipeni 4:1)
şi a fost întotdeauna nerăbdător să se întoarcă acolo (Faptele Apostolilor
20:1; 2 Corinteni 1:16). Macedonenii au contribuit de bună voie la ajutoarele
pe care Pavel le-a adunat pentru biserica din Ierusalim (2 Corinteni 8:1-4) şi
mai mulţi dintre macedoneni l-au însorit în mod regulat în călătoriile sale
(Faptele Apostolilor 19:29; 20:4). Macedonia a fost aşadar locul în care Pavel
s-a dovedit în final un conducător misionar independent.
BIBLIOGRAFIE
J. Keil, CAH, 9, p. 566-570; J.A.O. Larsen, Reprezentative
Government in Greek and Roman History, 1955, p. 103-104, 113-115; idem în
T. Frank, An Economic Survey of Ancient Rome, 5, 1940, p. 436-496.
E.A.J.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu