Vă recomandăm:

Vă recomandăm:

A B C D E F G H I Î J L M N O P R S Ş T Ţ U V Z

Macedonia


MACEDONIA. Un ţinut aşezat în centrul câmpiilor golfului Tesalonic, care urcă în sus pe marile văi ale râurilor până în Munţii Balcani. Aceste ţinuturi erau renumite pentru cherestea şi metale preţioase. Ţara a fost condusă în antichitate de cavalerii care aparţineau unei dinastii elenizate; regii Macedoniei au dominat afacerile Greciei începând cu cel de-al patrulea secol î.Cr., iar apoi dinastiile de după Alexandru Macedon au domnit pretutindeni în Mediterana de răsărit, până când au fost întrecute în superioritate şi putere de romani. Monarhia statului a fost prima desfiinţată în anul 167 î.Cr., când Macedonia a fost constituită într-o serie de patru federaţii de republici (structură la care este posibil să se refere Faptele Apostolilor 16:12), completând astfel procesul ei de elenizare. Ulterior ele au fost grupate sub conducere provincială romană şi, până la consolidarea Moesiei şi a Traciei ca provincii în perioada Noului Testament, aceste provincii au fost puternic întărite împotriva agresiunii din nord. Provincia cuprindea partea de nord a Greciei de astăzi, de la Marea Adriatică până la râul Hebrus, şi era traversată de Via Egnatia, principalul drum care lega Italia de Răsărit. După anul 44 î.Cr., proconsulul şi-a stabilit reşedinţa la Tesalonic, în timp ce adunarea statelor greceşti s-a întâlnit la Berea, reşedinţa cultului imperial. Provincia a inclus şase colonii romane, printre care era şi Filipi. Au existat de asemenea comunităţi organizate pe triburi. În ciuda acestei diversităţi, în mod normal, NT se referă la această zonă ca la o unitate geografică, după felul în care romanii întrebuinţau cuvântul.

Vedenia lui Pavel în care i se arată „un om din Macedonia" (Faptele Apostolilor 16:9) marchează o nouă linie de dezvoltare a metodelor sale de evanghelizare. La Filipi (Faptele Apostolilor 16:37) el a profitat pentru prima dată de un mediu cu un grad înalt de civilizaţie. El s-a bucurat de sprijin în cercurile intelectuale din care făcea parte în mod natural (Faptele Apostolilor 16:15; 17:4, 12), în contrast cu ostilitatea pe care a întâlnit-o din partea unor astfel de intelectuali la o dată anterioară a călătoriilor sale misionare (Faptele Apostolilor 13:50; 14:5). El îşi aducea aminte de Macedonia cu o afecţiune deosebită (1 Tesaloniceni 1:3; Filipeni 4:1) şi a fost întotdeauna nerăbdător să se întoarcă acolo (Faptele Apostolilor 20:1; 2 Corinteni 1:16). Macedonenii au contribuit de bună voie la ajutoarele pe care Pavel le-a adunat pentru biserica din Ierusalim (2 Corinteni 8:1-4) şi mai mulţi dintre macedoneni l-au însorit în mod regulat în călătoriile sale (Faptele Apostolilor 19:29; 20:4). Macedonia a fost aşadar locul în care Pavel s-a dovedit în final un conducător misionar independent.

BIBLIOGRAFIE
J. Keil, CAH, 9, p. 566-570; J.A.O. Larsen, Reprezentative Government in Greek and Roman History, 1955, p. 103-104, 113-115; idem în T. Frank, An Economic Survey of Ancient Rome, 5, 1940, p. 436-496.

E.A.J.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: