Am trecut
Am trecut de cel din urmă
vârf ce ne desparte
şi de-abia te văd în vale
ţară de departe
unde-am cunoscut Lumina,
ţară de departe.
Am avut în tine-atâta
dor şi împlinire,
lupte, suferinţi şi lacrimi,
har şi fericire
cât nu poate graiul spune,
har şi fericire.
Am avut vrăjmaşi prin tine
răul să-mi urzească
şi-am avut atâţia prieteni
dragi să mă iubească,
fraţi adevăraţi şi prieteni
dragi să mă iubească.
O, pământule pe care
am trăit o viaţă
azi te las, rămâi în urmă
tot mai mic prin ceaţă,
tot mai jos şi mai departe
şi mai mic prin ceaţă.
Eu mă duc spre Ţara Sfântă
sus, mai sus de stele
unde-I Domnul meu, Comoara
mântuirii mele,
bucuria şi Comoara
mântuirii mele.
Faţa ta îndurerată
n-o voi mai privi-o
lume, suferinţă, teamă,
plânsule, adio,
de-azi vom fi pe veşnicie
despărţiţi, adio.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu