Artemis
ARTEMIS. Acesta a fost
numele grec al zeiţei identificate cu zeiţa romană Diana din mitologia clasică.
Numele Artemis este pregrec. Ea apare pentru prima dată în literatura greacă
drept stăpână şi protectoare a animalelor sălbatice. (Cf. W. K. C. Guthrie, The
Greeks and their Gods, 1950, p. 99 ş.urm.). În Grecia propriu-zisă ea era
venerata ca şi fiică a lui Zeus şi Leto, şi sora geamănă a lui Apolo. Groaza
care a cuprins-o când a aflat de durerile avute de mama sa la naşterea ei a
făcut-o să aibă aversiune faţă de căsătorie. Ea era zeiţa lunii şi a vânătoarei
şi era zugrăvită în general ca o vânătoare, înconjurată de câini. Templul ei
din *Efes era una dintre cele şapte minuni ale lumii şi se pare că aici
închinarea adusă „zeiţei fecioare" a fost combinată cu un cult al
fertilităţii al zeiţei-mamă a Asiei Mici. Templul ei era sprijinit pe 100 de
coloane masive, dintre care unele erau sculptate. Potrivit tradiţiei, statuia
ei a căzut din cer la Efes (Faptele Apostolilor 19:35) şi se crede că această
poveste se referă la un meteorit; Pliniu povesteşte despre o piatră imensă
aflată deasupra intrării, despre care se spunea că a fost pusă acolo de însăşi
Diana. Venerarea ei era condusă de preoţi eunuci, numiţi megabyzoi
(Strabo, 14. 1. 23), iar arheologii au descoperit statui ale ei cu mulţi sâni.
Argintarii care făceau mici altare votive, prezentând zeiţa odihnindu-se
înconjurată de leii săi, sau poate modele în miniatură ale templului, au provocat
răscoala din Efes atunci când Pavel a predicat acolo (Faptele Apostolilor
19:23-20:1). Strigătul lor: „Mare este Diana (Artemis) efesenilorl"
(Faptele Apostolilor 19:28, 34) este atestat de o inscripţie din Efes care o
numeşte „Artemis cea mare" (CIG, 2963c; Greek Inscriptions in the
British Museum, iii, 1890, 481. 324).
Vezi şi *DIMITRIE; Conybeare şi Howson, Life and Epistles
of St. Paul, 1901, cap. 16; J. T. Wood, Discoveries at Ephesus,
1877.
D.H.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu