Babel
BABEL (ebr. Babel,
„poarta zeului"; vezi şi *BABILON). Numele uneia dintre cetăţile
principale întemeiate de Nimrod în câmpia Şinear (Sumer), Babilonul antic.
Cetatea este menţionată alături de Erec şi Acad (Geneza 10:10) şi potrivit
tradiţiei babiloniene a fost întemeiată de zeul Marduc şi a fost nimicită de
Sargon pe la 2350 î.Cr., când acesta a dus pământ din ea ca să întemeieze noua
capitală Agade (*ACAD). Istoria construirii cetăţii şi a turnului ei înalt este
relatată în Geneza 11:1-11, unde numele Babel este explicat prin etimologie
populară bazată pe un cuvânt ebr. similar, balal, care înseamnă
„confuzie" sau „amestecare". Babel a devenit în felul acesta un
sinonim pentru confuzia cauzată de diferenţele de limbă, care a făcut parte din
pedepsa divină pentru mândria arătată de oameni prin construirea turnului.
Până în prezent nu există nici o dovadă arheologică care să
confirme existenţa unei cetăţi la Babilon înainte de Prima Dinastie (cca. 1800
î.Cr.), dar tradiţia babiloniană şi un text al lui Sharkalisharri, rege din
Agade, cca. 2250 î.Cr., ce menţionează restaurarea de către acesta a
templului-turn (zigurat) de la Babilon indică în mod indirect că
anterior a existat o cetate sacră în locul acela. Acţiunea lui Sargon ar
confirma lucrul acesta. Folosirea lutului ars în loc de cărămizi şi a bitumului
în loc de mortar (Geneza 11:3) este atestată din vremuri străvechi. Bitumenul
probabil că a fost transportat în jos pe Eufrat de la Hit.
„Turnul Babel", o expresie care nu este găsită în VT,
este folosită în mod obişnuit pentru a descrie turnul (migdol) destinat
să fie un monument foarte înalt asociat cu cetatea şi închinătorii ei . Se
presupune în general că, la fel ca şi cetatea, turnul a fost neterminat (v. 8)
şi că era un templu în formă de turn cu mai multe nivele sau un zigurat cu mai
multe etaje, formă de construcţie întâlnită pentru prima oară în Statul Babilon
la începutul mileniului al 3-lea î.Cr. la elaborarea căreia se plecase de la o
platformă pe care se afla un altar înălţat în apropierea templelor principale
din cetate (ca şi la Erec şi Uqair). După Sharkalisharri cea mai veche
menţionare a ziguratului de la Babilon este în legătură cu restaurarea lui de
către Esar-Hadon în 681-665 î.Cr. Acest zigurat a fost numit în sumeriană
„Etemenanki" - „Clădirea platformei de temelie a cerului şi
pământului" al cărei „vârf ajunge la cer" şi a fost asociat cu
templul lui Marduc Esagila, „Clădirea al cărui vârf este (în) cer"- Este
foarte probabil că un asemenea edificiu sacru a fost înălţat după un plan de
construcţie mai vechi. Turnul a fost grav deteriorat în războiul din 652-648
î.Cr., dar a fost restaurat din nou de Nebucadneţar II (605-562 î.Cr.). Această
clădire, din care o parte a fost descoperită de Koldeway în 1899, este cea
descrisă de Herodot în vizita sa din cca. 460 î.Cr. şi este discutată într-o
tăbliţă cuneiformă datată la 229 î.Cr. (Louvre, AO 6555). Acestea au permis
elaborarea unei schiţe aproximative a ultimului turn. Nivelul de bază măsura 90
x 90 m având 33 m înălţime. Pe acesta au fost construite cinci platforme,
fiecare înalţe de 6-18 m, cu suprafaţa bazei din ce în ce mai mică. Întreaga
clădire era încununată cu un templu în care se credea că zeul coboară pentru a
întreţine relaţii cu oamenii. Accesul se făcea pe rampe sau pe scări. Un plan
babilonian de mai târziu al unui zigurat cu şapte etaje arată că înălţimea era
egală cu lăţimea bazei şi că pe platforma superioară era construit un templu
cubic. Printre altele, zigurate au fost găsite la *UR, *EREC, *NINIVE şi în
alte părţi din *ASIRIA şi *BABILON, STATUL.
Ziguratul din Babilon a fost demolat de Xerxes în anul 472 î.Cr. şi deşi Alexandru a curăţat molozul cu intenţia de a restaura turnul, restaurarea nu a mai avut loc datorită morţii sale. Cărămizile au fost folosite ulterior de locuitorii din împrejurimi iar în prezent pe locul unde a fost Etemenanki se află o groapă (Es-Sahn), de o adâncime egală cu înălţimea construcţiei originare.
Călătorii din toate epocile au căutat să localizeze ruinele
turnului Babel. Unii le-au identificat cu locul descris mai sus, alţii cu
rămăşiţele vitrificate ale unui zigurat încă vizibil la Borsippa (mod. Birs
Nimrud), la 11 km SSV de Babilon, datând probabil din epoca neo-babiloniană.
Alţii plasează turnul biblic la Dur-Kurigalzu (Aqar Quf), la V de Bagdad, dar
această cetate a fost construită abia pe la 1400 î.Cr. Singurul lucru care
poate fi afirmat cu certitudine este că relatarea din Geneza 11 are toate
carateristicile unei relatări istorice demne de crezare despre clădiri care nu
mai pot fi localizate.
Unii cercetători asociază visul lui Iacov cu scara şi
„poarta cerului" (Geneza 28:11-18) cu un zigurat de felul celui construit
cândva la Babel.
Potrivit cu Geneza 11:9, intervenţia lui Iahve la
construirea Babelului a dus la încurcarea limbilor şi la împrăştierea
oamenilor, posibil în zilele lui Peleg (Geneza 10:25). (*NAŢIUNI, TABELUL;
Geneza 10).
Babel, la fel ca şi *Babilonul în tot cursul istoriei sale,
a devenit un simbol al mândriei omului şi al căderii sale inevitabile. Din
punct de vedere teologic, Babel a fost asociat cu confuzia şi întreruperea
părtăşiei dintre oameni şi naţiuni când oamenii şi naţiunile sunt despărţiţi de
Dumnezeu. Efectele Babelului urmează să fie inversate în împărăţia de finală a
lui Dumnezeu, dar nu există nici o certitudine că *limbile sau vorbirea în
limbi din Faptele Apostolilor 2:4 (cf. interpretarea lui Ioel în v. 16-21), care
au fost limitate la evrei, la prozeliţi şi la popoare de limbă aramaică sau
greacă, au fost altele decât „limbile străine" cunoscute (JTS s.n. 17,
1966, p. 299-307).
BIBLIOGRAFIE
A. Parrot, The Tower of Babel, 1955; D. J. Wiseman,
AS 22, 1972, p. 141 ş.urm.
D.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu