cui
CUI.
1. Un ţăruş de lemn (Judecători 4:21,
ebr. yated), folosit de Iael pentru a-l omorî pe Sisera. Uneori era
folosit pentru a suspenda diferite obiecte, ca în Ezechiel 15:3. Isaia (22:25)
l-a comparat pe Eliachim cu un „drug împlântat într-un loc tare" pe care
se sprijinea toată greutatea casei tatălui său. Un asemenea cui sau drug de
fier era împlântat în zid.
2. Un cui de metal (yated) bătut
în lemn sau alt material pentru a ţine obiectele laolaltă, sau lăsat în afară
pentru a atârna obiecte de el. În cortul întâlnirii cuiele erau de bronz (Exod
27:19; 35:18; 38:20, 31; 39:40; Numeri 3:37; 4:32). Dalila a folosit un
asemenea cui pentru a-l lega pe Samson (Judecători 16:14). Cuvântul masmer
se referă la cuie de fier (1 Cronici 22:3) sau de aur (2 Cronici 3:9) înfipte
într-un zid (Eclesiastul 12:11) sau folosite pentru a prinde idolii la locul
lor (Isaia 41:7; Ieremia 10:4). Cuie au fost găsite în multe locuri din
Palestina, inclusiv la Tell Abu Hawam, un port antic din apropiere de Mt. Carmel.
3. În vremea NT victimele erau ţintuite
pe *cruce cu cuie care erau bătute prin mâini şi prin picioare (gr. helos,
Ioan 20:25).
J.A.T.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu